Invitat la DC News, rectorul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA), prof. univ. dr. Remus Pricopie, a vorbit despre modul în care România a implementat PNRR.
“Ieri s-a încheiat PNRR. România a avut 29,2 miliarde de euro – granturi şi credite cu dobândă mică şi termen de rambursare îndelungat. Din nefericire, ţara noastră a suferit un eşec major: 64% din fonduri atrase. Ca specialist, în legătură cu modul în care s-a desfăşurat PNRR, de ce nu am reuşit mai mult?”, a întrebat Bogdan Chirieac.
“Deşi ne aflăm la finalul acestui program, cred că merită să facem o scurtă istorie a ceea ce înseamnă PNRR, cum a apărut această idee: pademia a reprezentat un şoc pentru absolut toate societăţile, pentru toate ţările. Prin urmare, iniţiativa CE a fost să relanseze economiile din spaţiul Uniunii Europene prin investiţii masive strategice. Asta înseamnă PNRR.
Să ne aducem aminte de ce au făcut Statele Unite după marea criză de la sfârşitul anilor 20, începutul anilor 30. La fel s-a întâmplat şi după Al Doilea Război Mondial şi avem mai multe exemple.
Când faci un astfel de proiect încerci să găseşti finanţare, ori aici a fost pusă pe masă credibilitatea UE, pentru că România, de exemplu, nu se împrumu0tă la dobânzi foarte bune. Şi atunci a fost o oportunitate acest PNRR pentru ţări cu profilul României”, a explicat, în direct la DC News, Remus Pricopie.
Întrebat de ce România nu a reuşit să absoarbă în proporţie mai mare sumele pe care le-a avut la dispoziţie, rectorul SNSPA a explicat: „cifra de 64% absorbţie nu este finală şi încă poate fi negociată. Noi am fost printre ultimele ţări care au prezentat programul, peste 1.000 de pagini, care reprezintă de fapt schiţe de politici publice, pentru că acele steguleţe reprezentau 200-300 de cuvinte, despre ce ar trebui să facem într-un anumit sector. Din păcate, acele jaloane au fost puse uşor într-un stil de hei-rup, motiv pentru care unele au necesitat renegociere. (...) La tot ceea ce a ţinut de construcţii, au fost termene foarte reduse pentru statul român. În România, ca să respecţi toate procedurile, ai nevoie de 24, chiar 36 de luni până când pui lopata pe teren. Ai nevoie de avize, proiecte, licitaţii...
Atunci când s-au făcut toate aceste proiecte, s-au făcut cu un entuziasm exagerat. Acum se încearcă identificarea unor vinovaţi politic – după părerea mea este o discuţie greşită, pentru că nu poţi să găseşti un vinovat. Ghinea e vinovatul de serviciu, poate o să pară surprinzător, dar o să-l apăr aici: el era ministrul care trebuia să strângă aceste propuneri de la toate ministerele, nu să scrie el în locul lor”.
