Poprire pe pensie sau pe cont. De când ai 15 zile pentru a contesta executarea silită. O nouă decizie CCR

O nouă decizie a Curții Constituționale readuce în atenție una dintre cele mai importante probleme pentru persoanele ajunse în executare silită: momentul de la care începe să curgă termenul pentru formularea contestației la executare. Problema devine cu atât mai importantă atunci când executarea se face prin poprirea unui cont bancar, a salariului sau chiar a pensiei.

Decizia CCR nr. 211 din 5 martie 2026 a fost publicată vineri, 7 august, în Monitorul Oficial nr. 654.

Speța a pornit de la o contestație la executare în care a fost invocată neconstituționalitatea art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă. Autoarea excepției susținea că legea lasă loc unor interpretări diferite în privința momentului în care debitorul poate fi considerat că a „luat cunoștință” de executarea silită.

În argumentația sa au fost date chiar două exemple extrem de practice: poprirea instituită asupra unui cont bancar pe care debitorul nu îl utilizează frecvent și situația în care venitul poprit este pensia pentru limită de vârstă.

Regula celor 15 zile

Codul de procedură civilă stabilește, ca regulă, un termen de 15 zile pentru formularea contestației la executare.

Important este însă că punctul de la care încep să fie calculate cele 15 zile diferă în funcție de ceea ce contestă debitorul.

Potrivit Codului de procedură civilă, dacă debitorul contestă executarea silită însăși, termenul curge de la momentul în care acesta a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația.

Dacă nu a primit nici încheierea de încuviințare, nici somația ori dacă executarea se face fără somație, cele 15 zile se calculează de la data la care debitorul a luat cunoștință de primul act de executare.

Tocmai sintagma referitoare la momentul la care persoana „a luat cunoștință” a provocat litigiul ajuns la CCR.

Ce se întâmplă când este poprită pensia sau salariul

În cazul popririi există însă o regulă distinctă, foarte importantă pentru cei cărora li se rețin bani direct din salariu sau pensie.

Art. 715 alin. (1) pct. 2 stabilește că termenul de contestație curge de la data la care persoana interesată primește comunicarea sau înștiințarea privind înființarea popririi.

Pentru veniturile periodice, legea adaugă o garanție suplimentară: termenul începe să curgă cel mai târziu de la data primei rețineri efectuate de terțul poprit. Regula apare explicit în actualul Cod de procedură civilă și este redată și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin urmare, în cazul unei pensii, de exemplu, prima diminuare efectivă a sumei încasate poate avea o importanță decisivă pentru calcularea termenului.

Atenție însă la formularea legii: aceasta spune „cel mai târziu” la prima reținere. Dacă debitorul a primit anterior comunicarea privind înființarea popririi, nu trebuie presupus automat că poate aștepta prima reținere pentru a începe demersurile.

Ce a decis, de fapt, CCR

Curtea Constituțională nu a modificat această regulă și nici nu a stabilit un nou termen.

CCR a respins, cu unanimitate de voturi, excepția ca inadmisibilă.

Curtea a considerat că problema ridicată nu privește în realitate constituționalitatea legii, ci modul în care aceasta este interpretată și aplicată într-un caz concret.

Cu alte cuvinte, CCR spune că stabilirea momentului exact în care un debitor a aflat despre primul act de executare este o chestiune care trebuie analizată de instanța care judecă respectiva contestație.

„Modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești nu poate constitui motiv de neconstituționalitate”, arată Curtea în decizia publicată în Monitorul Oficial.

Astfel, prevederile art. 715 rămân neschimbate.

Un cont bancar nefolosit poate complica situația

Speța ridică însă o problemă practică importantă.

O persoană poate avea un cont bancar pe care îl verifică rar și poate descoperi poprirea la un anumit interval după instituirea acesteia. Într-o asemenea situație poate deveni esențial să se stabilească momentul în care debitorul a luat efectiv cunoștință de executare și ce acte i-au fost comunicate anterior.

La fel, în cazul pensionarului, data la care a fost primită înștiințarea și data primei rețineri din pensie pot deveni elemente esențiale pentru stabilirea respectării termenului.

CCR subliniază practic că asemenea situații nu pot fi rezolvate printr-o regulă constituțională suplimentară, ci trebuie evaluate de instanță în funcție de probele din fiecare dosar.

Pentru debitor, concluzia practică este însă una foarte simplă: cele 15 zile nu trebuie tratate ca un termen care începe atunci când persoana decide să verifice situația executării. Momentul juridic poate fi anterior, iar depășirea termenului poate duce la respingerea contestației ca tardivă.