Soțul, copiii sau părinții unei persoane decedate nu primesc automat banii din asigurarea de viață. Dacă în poliță a fost desemnat un beneficiar, indemnizația este plătită, în principiu, acelei persoane, chiar dacă aceasta nu este moștenitor legal și nu apare în testament.
Numai atunci când nu există un beneficiar desemnat, despăgubirea intră în masa succesorală și este împărțită moștenitorilor.
Regula este importantă mai ales în cazul familiilor recompuse, al partenerilor necăsătoriți și al polițelor atașate creditelor bancare.
Asigurarea de viață este un contract prin care compania se obligă să plătească o sumă la producerea riscului acoperit, de regulă decesul persoanei asigurate.
Polița poate indica una sau mai multe persoane care vor primi indemnizația. Beneficiarul poate fi soțul, un copil, o altă rudă sau chiar o persoană fără legături de rudenie cu asiguratul.
Dacă beneficiarul este identificat clar și desemnarea este valabilă, dreptul său la despăgubire rezultă din contractul de asigurare. Banii nu sunt împărțiți automat potrivit cotelor succesorale.
Astfel, dacă o persoană căsătorită și cu doi copii își desemnează sora drept unic beneficiar al unei polițe de 300.000 de lei, indemnizația poate fi plătită integral surorii. Soțul și copiii nu dobândesc automat o parte din acești bani doar pentru că sunt moștenitori legali.
Codul civil stabilește că, în cazul decesului asiguratului, dacă nu a fost desemnat un beneficiar, indemnizația intră în masa succesorală și revine moștenitorilor.
În această situație, banii vor fi împărțiți în funcție de certificatul de moștenitor sau de hotărârea instanței, dacă între membrii familiei există un litigiu. Prevederile Codului civil privind beneficiarul indemnizației
Diferența este esențială. Un beneficiar desemnat poate solicita plata direct de la asigurător, în condițiile contractului. Moștenitorii care primesc despăgubirea în lipsa beneficiarului trebuie să își dovedească această calitate.
Desemnarea beneficiarului poate fi făcută la încheierea contractului, ulterior, printr-o declarație comunicată asigurătorului, sau prin testament, în condițiile legii.
Formularea trebuie să permită identificarea fără dubii a persoanei. Indicarea numelui complet și a datelor de identificare reduce riscul unui conflict.
Expresiile generale, precum „copiii mei” sau „soția mea”, trebuie interpretate în raport cu situația existentă la data decesului și cu prevederile contractului. Pot apărea probleme dacă asiguratul a divorțat, s-a recăsătorit, a avut alți copii sau nu a actualizat polița.
Din acest motiv, beneficiarii ar trebui verificați după schimbări importante în familie.
Polița poate stabili procente diferite pentru mai multe persoane. De exemplu, soțul poate primi 50%, iar cei doi copii câte 25%.
Dacă asiguratul a indicat mai mulți beneficiari, dar nu a precizat cotele, indemnizația se distribuie potrivit regulilor prevăzute de lege și contract.
O situație delicată apare atunci când unul dintre beneficiari moare înaintea persoanei asigurate. Destinația cotei sale depinde de modul în care a fost formulată desemnarea și de prevederile poliței. Aceasta poate reveni celorlalți beneficiari sau poate ajunge în masa succesorală.
Polița trebuie actualizată pentru a evita ca un beneficiar decedat, un fost soț ori o persoană cu date incomplete să întârzie plata.
În cazul unei polițe încheiate odată cu un credit, banca poate fi beneficiarul despăgubirii, în limita datoriei rămase.
Dacă debitorul moare, asigurătorul verifică mai întâi dacă decesul reprezintă un risc acoperit și dacă polița era valabilă. Dacă dosarul este acceptat, despăgubirea poate fi virată băncii pentru stingerea totală sau parțială a creditului.
Moștenitorii nu trebuie să presupună că existența unei asigurări înseamnă automat dispariția datoriei. Unele polițe acoperă numai anumite cauze ale decesului, au perioade de excludere sau limitează suma plătită.
Dacă despăgubirea este mai mică decât soldul creditului, poate rămâne o datorie în patrimoniul succesoral. Dacă suma asigurată este mai mare, destinația diferenței depinde de contract și de beneficiarii înscriși.
Când poate asigurătorul să refuze plata
Compania de asigurări nu plătește automat imediat după prezentarea certificatului de deces. Aceasta deschide un dosar și verifică împrejurările în care s-a produs evenimentul.
Plata poate fi refuzată sau redusă atunci când:
Anumite contracte prevăd reguli speciale pentru sinucidere, afecțiuni preexistente, practicarea unor activități periculoase, consumul de alcool sau droguri ori decesul produs în timpul comiterii unei infracțiuni.
Nu toate aceste excluderi apar în fiecare poliță. Condițiile contractuale trebuie analizate individual.
Desemnarea într-o poliță nu îi permite unei persoane să beneficieze de propria faptă ilicită. Dacă beneficiarul a provocat intenționat decesul asiguratului, acesta poate pierde dreptul la indemnizație.
Într-o asemenea situație, banii pot reveni altor beneficiari sau moștenitorilor, în funcție de contract, de prevederile legale și de rezultatul procedurilor judiciare.
Asigurătorul poate suspenda soluționarea dosarului până la clarificarea circumstanțelor decesului.
Ce documente trebuie prezentate
Lista diferă de la o companie la alta, dar pot fi solicitate:
cererea de plată;
certificatul de deces;
actul de identitate al beneficiarului;
documente medicale;
certificatul constatator al decesului;
documente emise de poliție sau parchet, în cazul unui accident ori al unui deces suspect;
polița sau numărul contractului;
certificatul de moștenitor, dacă nu există beneficiar desemnat;
documentele privind creditul, dacă asigurarea a fost încheiată în favoarea unei bănci.
Asigurătorul poate cere acte suplimentare dacă împrejurările decesului nu sunt clare.
O problemă practică este că beneficiarul nu știe întotdeauna că a fost desemnat. Polița poate fi păstrată numai de asigurat, iar familia poate afla despre aceasta abia după ce verifică documentele personale sau extrasele bancare.
Este recomandat ca titularul să informeze o persoană de încredere despre existența contractului, compania de asigurări și locul în care sunt păstrate documentele. Nu este necesar să comunice toate detaliile financiare, dar lipsa oricărei informații poate întârzia solicitarea banilor.
Pentru beneficiar, primul pas este notificarea asigurătorului. Pentru moștenitori, existența unei polițe trebuie semnalată și notarului care instrumentează succesiunea, mai ales dacă nu este clar dacă fusese desemnată o persoană.
Concluzia este că banii din asigurarea de viață nu urmează întotdeauna același traseu ca locuința, economiile și celelalte bunuri ale persoanei decedate. Numele înscris în poliță poate conta mai mult decât ordinea legală a moștenitorilor.
