Vrei să-ți schimbi operatorul de telefonie? Atenție la capcana din contract
24 Februarie 2026
Casa Ilie Niculescu-Dorobanțu construită în stil neogotic și care a fost proiectată de arhitectul Grigore Cerchez, se vinde.
Prețul cerut este de 4.126.949 de dolari pe James Edition în timp ce pe Sotherby's România, prețul a scăzut la 3, 5 milioane de euro.
Vila a fost construită între anii 1911 și 1923 la inițiativa Tațianei Niculescu-Dorobanțu, una dintre cele patru fiice ale lui Ion C. Brătianu.
Planurile semnate de arhitectul Grigore Cerchez (Cerkez) specificau „un corp de clădire cu 2, 3 şi 4 caturi, de zid masiv, acoperit cu ţiglă”, având o suprafaţă de 668,29 mp. Într-o scrisoare din 9 mai 1910 către sora ei, Măriuţa Pillat, aflată pe atunci la Paris, Taţiana mărturisea: „cred că vom avea o casă foarte frumoasă în stil Louis XII, cu piatră sculptată şi brique aparentă”. Pe 25 septembrie 1913, Taţiana îi scria din Franța Sabinei Cantacuzino: „De castelele de pe Loire nu îţi mai vorbesc, sunt orbită de atâtea frumuseți şi foarte mândră am constatat că, fără comparație posibilă cu acestea, casa mea este foarte frumoasă. Din păcate, din cauza străzii înguste, palatul pare înghesuit”. Pentru a mobila interiorul casei, Taţiana a ales obiecte de artă tradiţională românească și piese cumpărate din anticariatele din Paris și München dar și din Spania.
Vila cu bucluc. Nu e bântuită, dar nu se cumpără. Toți fug de ea FOTO
Clădirea impozantă are alura unei catedrale gotice și se distinge prin elementele constructive şi decorative: zidăria de cărămidă aparentă, în nuanţe variate de roşu, siluetele turnurilor, portalul intrării, ferestrele impunătoare cu menouri sculptate în piatră, în stil Neogotic francez, detaliile traforate ale teraselor şi ferestrelor, cornişele, garguiele, vitraliile și arcele frânte ce marchează exteriorul și interiorul.
În testamentul său, Ilie I. Niculescu-Dorobanțu a donat imobilul Aşezământului Ion C. Brătianu, cu condiţia ca acesta să devină Muzeul „Ilie, Tațiana și Ion Niculescu-Dorobanțu”. Între 1948-1957, imobilul a găzduit cantina salariaților Ministerului Industriei Metalurgice și Construcției de Mașini. În 1956, în urma insistențelor Direcției Monumentelor Istorice, care considera imobilul a fi „unul dintre cele mai valoroase ale Capitalei din punctul de vedere al artei arhitecturale”, clădirea a fost trecută în patrimoniul Ministerului Culturii și Învățământului, realizându-se lucrări de consolidare. Din 1958, a găzduit Școala medie tehnică de coregrafie, unde învățau 300 de elevi.
Astăzi, după mai bine de un secol, impresionanta reședință neogotică își păstrează alura misterioasă, fascinând trecătorii prin dimensiunile impunătoare și detaliile de construcție unice, realizate de unul dintre cei mai importanți arhitecți români.
