Recalcularea pensiilor. Greșeala care poate costa sute de lei pe lună

Două persoane care au lucrat același număr de ani nu primesc neapărat aceeași pensie după recalculare. Diferența nu este dată doar de salariile încasate, ci și de perioadele considerate efectiv contributive, de sporurile recunoscute și, mai ales, de documentele existente în dosarul de pensie.

O adeverință care nu este acceptată, un spor omis sau câteva luni încadrate drept perioadă necontributivă pot reduce punctajul total. Cum valoarea punctului de referință este menținută în 2026 la 81 de lei, o diferență de numai cinci puncte înseamnă 405 lei mai puțin la pensia lunară.

În centrul problemei se află modul în care este interpretat articolul 139 din Legea nr. 360/2023, referitor la dovada veniturilor obținute înainte de 1 aprilie 2001.

Aceeași vechime nu înseamnă același punctaj

Noua formulă de calcul pornește de la numărul total de puncte realizat de pensionar. Acesta este format din punctajele anuale acumulate în timpul activității, la care se adaugă, dacă sunt îndeplinite condițiile, punctele de stabilitate.

Cuantumul pensiei se obține prin înmulțirea numărului total de puncte cu valoarea punctului de referință.

În 2026, valoarea punctului de referință rămâne la 81 de lei, potrivit Legii nr. 141/2025. Prin urmare, fiecare punct recunoscut sau pierdut înseamnă o diferență de 81 de lei în pensia brută lunară.

Punctajul lunar depinde, în principal, de raportul dintre venitul pentru care s-a datorat contribuția de asigurări sociale și câștigul salarial mediu brut utilizat în luna respectivă. Astfel, o persoană care a avut salarii, sporuri și prime mai mari poate acumula mai multe puncte decât un coleg care a lucrat exact aceeași perioadă.

Diferențele apar inclusiv între angajați care au avut aceeași funcție, dar nu au încasat aceleași venituri suplimentare. Orele suplimentare, lucrul în acord, primele, premiile, al 13-lea salariu și alte sporuri nepermanente pot fi valorificate dacă au făcut parte din veniturile pentru care s-a datorat contribuția de asigurări sociale.

Cum se acordă punctele de stabilitate

Punctele de stabilitate reprezintă bonusul acordat pentru perioadele contributive care depășesc 25 de ani.

Potrivit Casei Naționale de Pensii Publice, acestea se acordă astfel:

- 0,50 puncte pentru fiecare an contributiv realizat peste 25 de ani și până la 30 de ani inclusiv;

- 0,75 puncte pentru fiecare an contributiv realizat peste 30 de ani și până la 35 de ani inclusiv;

- un punct pentru fiecare an contributiv realizat peste 35 de ani.

Punctele se acordă proporțional și pentru lunile sau zilele care nu formează un an întreg.

De exemplu, pentru 40 de ani contributivi, bonusul teoretic este:

- 2,5 puncte pentru anii 26-30;

- 3,75 puncte pentru anii 31-35;

- 5 puncte pentru anii 36-40.

În total rezultă 11,25 puncte de stabilitate. La o valoare de 81 de lei pentru fiecare punct, acestea pot adăuga aproximativ 911 lei la pensia brută lunară.

Problema este că punctele de stabilitate nu se acordă pentru orice perioadă care apare în vechimea totală. Legea se referă la stagiul de cotizare contributiv.

Vechimea totală poate fi diferită de vechimea contributivă

O persoană poate avea înscriși 35 de ani ca stagiu total, fără ca toți cei 35 de ani să fie luați în calcul la acordarea punctelor de stabilitate.

Facultatea urmată la zi, serviciul militar, anumite perioade de șomaj, perioadele asimilate sau sporul de vechime acordat pentru activitatea în condiții deosebite ori speciale nu reprezintă automat perioade pentru care s-au plătit contribuții.

Aceste intervale pot conta la deschiderea dreptului la pensie sau pot aduce punctaje proprii, dar nu sunt tratate întotdeauna ca muncă efectiv contributivă pentru bonusul de stabilitate.

Există și situații speciale. De exemplu, concediul pentru creșterea copilului acordat după 1 ianuarie 2006 poate fi luat în considerare la îndeplinirea stagiului minim sau complet contributiv, însă CNPP a explicat că această perioadă asimilată nu intră în numărul anilor pentru care se acordă puncte de stabilitate.

Așadar, două persoane cu câte 35 de ani înscriși în documente pot primi bonusuri diferite dacă una are 35 de ani de contribuții efective, iar cealaltă are în totalul respectiv ani de facultate, armată, șomaj necontributiv sau alte perioade asimilate.

Miza articolului 139: ce se întâmplă cu veniturile de dinainte de aprilie 2001

O diferență importantă poate apărea la veniturile realizate înainte de 1 aprilie 2001.

Articolul 139 din Legea nr. 360/2023 prevede că venitul total lunar realizat înainte de această dată se dovedește printr-o adeverință eliberată pe baza statelor de plată. Adeverința trebuie să respecte modelul din anexa nr. 6 a legii.

Dacă venitul total lunar nu poate fi dovedit, casa de pensii utilizează salariile brute sau nete înscrise în carnetul de muncă, precum și sporurile permanente care îndeplinesc condițiile legale.

Aici poate apărea pierderea de bani. Salariul tarifar trecut în carnetul de muncă poate fi mai mic decât venitul efectiv încasat de salariat, care putea include acord global, ore suplimentare, prime, premii sau alte sporuri.

Dacă aceste venituri nu sunt dovedite și valorificate, punctajul lunar este calculat folosind o bază mai mică. Diferența se propagă în punctajul anual, apoi în numărul total de puncte și, în final, în pensia lunară.

Adeverințe respinse pentru că nu mai există statele de plată

În multe cazuri, fostul angajator nu mai există, iar arhivele nu mai conțin statele de plată. Pot exista însă fișe nominale de evidență a retribuțiilor sau salariilor.

Propunerea legislativă L142/2026 urmărește tocmai recunoașterea acestor fișe drept documente pe baza cărora poate fi eliberată adeverința de venit, atunci când statele de plată au dispărut.

În expunerea parlamentară este semnalat faptul că unele case teritoriale de pensii ar fi refuzat adeverințe emise pe baza fișelor de evidență, considerând că actuala lege permite numai folosirea statelor de plată.

Consiliul Legislativ a atras însă atenția că fișa de evidență a salariilor nu avea, în vechile reglementări contabile, aceeași valoare probatorie ca statul de salarii. Instituția a arătat și că soluția propusă poate intra în conflict cu alineatul următor al articolului 139, care stabilește ce venituri sunt folosite atunci când venitul total lunar nu poate fi dovedit.

Inițiativa a fost respinsă de Senat și se află acum la Camera Deputaților, care este forul decizional. Până la o eventuală modificare a legii, recunoașterea veniturilor depinde de documentele existente și de respectarea condițiilor actuale.

Ce venituri pot fi adăugate la recalculare

CNPP arată că pot fi valorificate veniturile și sporurile nepermanente pentru care s-a datorat contribuția de asigurări sociale, printre care:

- plata în acord sau cu bucata;

- premiile anuale și premiile acordate în cursul anului;

- al 13-lea salariu;

- plata orelor suplimentare;

- indemnizațiile pentru muncă nenormată;

- alte sporuri și venituri nepermanente pentru care s-a datorat contribuția.

Pentru veniturile realizate după aprilie 2001, pensionarii nu ar trebui să aducă adeverințe, deoarece informațiile sunt stocate în bazele electronice. Cu toate acestea, perioadele și veniturile declarate merită verificate, mai ales dacă fostul angajator a transmis declarații greșite sau incomplete.

Pentru perioadele anterioare lunii aprilie 2001, adeverința rămâne esențială. Potrivit precizărilor CNPP, documentul trebuie să conțină veniturile lunare realizate, defalcate în salarii și sporuri, precum și informațiile necesare pentru a demonstra că s-a datorat contribuția de asigurări sociale.

O adeverință care menționează numai sporurile, fără salariile lunare realizate, poate fi refuzată.

Documentele care trebuie verificate înaintea unei contestații

Înainte de contestarea deciziei, pensionarul ar trebui să compare datele folosite de casa de pensii cu documentele pe care le deține.

Cele mai importante sunt:

- decizia de recalculare și anexele acesteia;

- vechea decizie de pensionare;

- carnetul de muncă, verificat lună cu lună;

- adeverințele de vechime;

- adeverințele privind salariile și sporurile obținute înainte de aprilie 2001;

- documentele privind grupele de muncă sau activitatea în condiții deosebite ori speciale;

- livretul militar și documentele privind studiile universitare la zi;

- actele privind concediul pentru creșterea copilului;

- dovezile privind perioadele de șomaj;

- adeverințele deja depuse la casa de pensii și numerele lor de înregistrare;

- situația stagiilor și veniturilor declarate după aprilie 2001, disponibilă și prin contul electronic CNPP.

Trebuie verificat separat numărul anilor contributivi folosiți pentru punctele de stabilitate. O simplă comparație cu vechimea totală din carnetul de muncă poate conduce la concluzii greșite.

De asemenea, pensionarul trebuie să vadă dacă veniturile din adeverințe au fost efectiv introduse în calcul, nu doar dacă documentele se află fizic în dosar.

Contestația se depune la instanță în 45 de zile

Decizia casei teritoriale de pensii poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare. Potrivit CNPP, contestația se adresează instanței competente din raza domiciliului pensionarului.

Decizia care nu este contestată în acest termen devine definitivă.

Totuși, expirarea termenului de contestare nu înseamnă că pensionarul nu mai poate depune niciodată documente noi. Adeverințele privind veniturile nepermanente pot fi depuse ulterior, împreună cu o cerere de recalculare. În această situație, noile drepturi se acordă, de regulă, începând cu luna următoare înregistrării cererii.

Tocmai de aceea, întârzierea identificării documentelor poate costa bani. Chiar dacă pensia este majorată ulterior, diferențele nu sunt acordate automat pentru toate lunile în care adeverința nu se afla la dosar.