Documentul lipsă care îți poate strica vacanța înainte să înceapă
14 Iunie 2026
Ceasurile cu „jumping hour”, considerate multă vreme o nișă uitată, revin spectaculos în colecțiile marilor case de orologerie.
Ceasurile care indică ora prin mici ferestre, fără ace vizibile pe cadran, au revenit brusc în atenția colecționarilor. După ani în care complicația „jumping hour” părea rezervată mai ales pasionaților de modele vintage, marile case de orologerie și producătorii independenți au început să readucă acest tip de afișaj în colecțiile actuale, transformând o idee veche de peste un secol într-un nou semn de rafinament.
Tendința a devenit vizibilă în ultimii doi ani, pe fondul interesului tot mai mare pentru ceasuri elegante, discrete și mai puțin încărcate vizual. Într-o industrie în care complicațiile sunt adesea afișate ostentativ, ceasurile „jumping hour” merg în direcția opusă: ascund complexitatea mecanică în spatele unei aparențe simple.
Unul dintre modelele care au atras atenția este Audemars Piguet Neo Frame Jumping Hour, un ceas de 71.200 de dolari, descris ca o piesă elegantă, versatilă și atemporală. Modelul are o carcasă alungită, din safir și aur roz, un cadran negru lucios și o curea simplă din piele de vițel. La prima vedere, pare minimalist, însă mecanismul din interior este mult mai sofisticat decât lasă să se vadă.
Bremont Terra Nova
Cum funcționează un ceas „jumping hour”
Spre deosebire de un ceas clasic, care are ace pentru ore și minute, un ceas „jumping hour” afișează ora într-o fereastră. Cifra orei nu se deplasează lent, ci sare instantaneu la începutul fiecărei ore. Minutele pot fi afișate separat, de obicei pe un disc rotativ vizibil printr-o deschidere arcuită.
Această prezentare schimbă complet felul în care este citit timpul. Nu mai există un cadran încărcat, nu mai există ace care se suprapun sau care domină fața ceasului. Totul este redus la esențial: ora și minutul, afișate prin ferestre mici.
Louis Vuitton
Complicația nu este însă simplă din punct de vedere tehnic. Saltul instantaneu al orei cere o gestionare atentă a energiei în mecanism, pentru că schimbarea bruscă poate pune presiune pe roți și pe trenul de angrenaje. De asemenea, aceste mecanisme pot fi mai sensibile la șocuri decât ceasurile clasice cu ace. Cu alte cuvinte, ceea ce pare simplu la exterior poate fi dificil de realizat în interior.
Cartier Tank à Guichets
O invenție din secolul al XIX-lea, readusă în actualitate
Afișajul „jumping hour” a fost brevetat în 1883 de ceasornicarul austriac Josef Pallweber, pentru un ceas de buzunar. La acel moment, ideea era radicală: în loc ca ora să fie citită cu ajutorul unui ac care se deplasează continuu, cifra era prezentată direct într-o fereastră.
Complicația a continuat să apară pe ceasuri de buzunar, iar apoi a devenit populară în perioada Art Deco, când designerii au început să caute forme mai curate, mai moderne și mai arhitecturale. Trecerea de la cadranul circular clasic la mici ferestre pentru cifre a permis apariția unor ceasuri cu forme dreptunghiulare, ovale sau de tip butoi.
În anii 1920 și 1930, mai multe case importante au experimentat cu acest tip de afișaj. Audemars Piguet a realizat în 1930 un model cu o formă apropiată de cea a actualului Neo Frame, iar Cartier a creat în 1928 Tank à Guichets, un ceas cu afișaj prin ferestre, construit în forma devenită celebră a modelului Tank. Termenul „guichets” se referă chiar la aceste mici ferestre, asemănătoare ghișeelor.
Faptul că modelele Cartier de epocă au fost produse în număr redus le-a transformat, peste decenii, în piese foarte căutate pe piața vintage. Revenirea lor în atenția publicului, inclusiv prin reinterpretări moderne, a contribuit la creșterea interesului pentru întreaga categorie.
De ce se întorc acum aceste ceasuri
Noua popularitate a ceasurilor „jumping hour” pare să aibă legătură cu o schimbare de gust în rândul colecționarilor. După o perioadă în care modelele masive, vizibile și încărcate cu funcții au dominat piața de lux, o parte a publicului caută acum piese mai discrete, mai elegante și mai ușor de purtat.
În 2025, interesul a devenit evident. Bremont a lansat un model cu față metalică, Louis Vuitton și Fears au venit cu propriile interpretări, iar mărci precum A. Lange & Söhne și Chronoswiss, care au produs constant astfel de modele, s-au trezit brusc într-o zonă mult mai aglomerată.
Niton Prima
La Watches and Wonders 2026, tendința a continuat cu noi modele de la Chopard, Chronoswiss și Van Cleef & Arpels. În paralel, branduri independente au început să revalorifice arhive istorice. Un exemplu este Niton, o marcă Art Deco dispărută, relansată de antreprenorii Yvan Ketterer și Leopoldo Celi. Primul model readus pe piață, Prima, este o reinterpretare a unui design din 1928, cu fereastră pentru oră, disc central pentru minute și cadran mic pentru secunde.
Explicația acestei reveniri nu pare să fie o simplă copiere între producători. În orologerie, dezvoltarea unui mecanism poate dura între trei și cinci ani, ceea ce înseamnă că multe proiecte au fost gândite în paralel. Totuși, zvonurile privind revenirea unor modele istorice importante, în special de la Cartier, ar fi putut grăbi unele lansări.
Luxul discret câștigă teren
Atractivitatea acestor ceasuri vine tocmai din contrastul dintre aparență și mecanism. Nu sunt ceasuri care încearcă să impresioneze printr-o multitudine de subcadrane, tourbillon-uri vizibile sau carcase supradimensionate. Dimpotrivă, ele ascund aproape totul.
Pentru colecționari, această discreție poate fi tocmai semnul luxului autentic. Un ceas „jumping hour” nu strigă după atenție, ci cere o privire mai atentă. Este o piesă care poate fi purtată în multe contexte, fără să pară excesivă. De aici și comparația cu „little black dress” - piesa simplă, elegantă și mereu potrivită.
Într-o lume dominată de ecrane, notificări și afișaje permanente, un ceas mecanic care arată timpul în două ferestre mici poate părea aproape contracultural. Nu oferă totul dintr-o privire, nu supralicitează vizual, nu transformă timpul într-un spectacol. Îl reduce la o informație curată, prezentată cu precizie.
Tocmai de aceea, complicația „jumping hour” revine într-un moment favorabil. Piața de lux nu mai este atrasă doar de demonstrații de forță tehnică, ci și de obiecte care transmit echilibru, proporție și simplitate. Pentru marile case de orologerie, aceasta poate deveni una dintre cele mai interesante direcții ale următorilor ani: mai puțină strălucire, mai multă clasă.