În luna iulie 2016, Executivul comunitar a analizat privilegiile fiscale acordate cluburilor de fotbal Real Madrid, FC Barcelona, Athletic Bilbao şi Atletico Osasuna, iar la finalul investigaţiei a decis că aceste cluburi trebuie să ramburseze până la cinci milioane de euro pentru că timp de peste 20 de ani au plătit impozite similare cu cele ale organizaţiilor non-profit.

În schimb, într-o decizie publicată marţi, Tribunalul Uniunii Europene a informat că "anulează decizia Comisiei prin care se califică drept ajutor de stat regimul fiscal de care beneficiază patru cluburi de fotbal profesionist spaniole". Tribunalul susţine că Executivul comunitar a săvârşit o eroare în aprecierea faptelor şi, de asemenea, nu şi-a îndeplinit corespunzător cerinţele legale, sarcina de a dovedi că măsura în litigiu conferea un avantaj beneficiarilor săi.

Citește și: Valoarea primilor 25 de fotbaliști ai lumii. Cifre năucitoare

Conform unei legi din 1990, toate cluburile sportive profesioniste spaniole au fost obligate să se transforme în societăţi sportive pe acţiuni (SAS), pentru a se încuraja o gestionare mai responsabilă a activităţii lor. Era însă prevăzută o excepţie: cluburile sportive profesioniste care înregistraseră un rezultat pozitiv în anii anteriori adoptării legii puteau continua să îşi desfăşoare activitatea sub formă de cluburi sportive. Patru cluburi de fotbal profesionist spaniole - Fútbol Club Barcelona (Barcelona), Club Atlético Osasuna (Pamplona), Athletic Club (Bilbao) şi Real Madrid Club de Fútbol (Madrid)- şi-au exercitat această opţiune.

Tribunalul a decis că Executivul comunitar a exclus că avantajul relativ rezultat din plafonul mai ridicat al deducerilor fiscale aplicabil SAS compensează cota preferenţială de impozitare de care beneficiau entităţile fără scop lucrativ, pentru motivul, în special, că nu s-a făcut dovada că acest sistem de deduceri fiscale "este, în principiu şi pe termen lung, mai avantajos". Or, potrivit Tribunalului, Comisia, căreia îi revine sarcina probei existenţei unui avantaj care decurge din regimul fiscal al entităţilor fără scop lucrativ, nu putea reţine existenţa unui asemenea avantaj decât demonstrând, cu respectarea limitelor obligaţiilor sale de investigare, că plafonarea deducerilor fiscale la un nivel mai puţin avantajos pentru entităţile fără scop lucrativ decât pentru societăţile sportive pe acţiuni nu compensa avantajul obţinut din cota nominală de impozitare inferioară.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.