Planul care ar putea ieftini împrumuturile României. Cine se opune în UE

Spania pune pe masa Uniunii Europene una dintre cele mai sensibile propuneri financiare ale momentului: un mecanism comun de împrumut, prin care Comisia Europeană ar putea emite datorie în numele statelor membre. Planul ar putea ajunge, în varianta maximă, la emisiuni de până la 850 miliarde de euro pe an și ar crea un stoc de datorie comună europeană de 5.000 miliarde de euro în cinci ani.

Pentru România, ideea este importantă dintr-un motiv simplu: statul român se împrumută scump, iar orice mecanism european care ar reduce costurile de finanțare ar putea conta într-o perioadă în care deficitul bugetar, dobânzile și presiunile pe datorie rămân ridicate.

Spania vrea un „activ sigur” european

Propunerea a fost promovată la Bruxelles de ministrul spaniol al Economiei, Carlos Cuerpo, în fața miniștrilor de finanțe din zona euro. Mecanismul ar urma să fie numit „European Sovereign Facility” și ar centraliza o parte din programele de finanțare ale statelor participante, cu condiția respectării regulilor fiscale europene.

Logica Madridului este că Europa are nevoie de un activ sigur, lichid și suficient de mare pentru a deveni reper pe piețele financiare, așa cum sunt titlurile americane de trezorerie. În prezent, fiecare stat european emite datorie separat, la costuri diferite. Țările considerate foarte solide se împrumută mai ieftin, în timp ce statele cu deficite mari sau cu risc mai ridicat plătesc dobânzi mai mari.

Spania susține că, dacă Uniunea Europeană ar emite datorie la costuri apropiate de cele ale Germaniei, un mecanism mai centralizat ar putea aduce economii de aproximativ 5 miliarde de euro pe an. Economiile ar putea depăși 25 miliarde de euro anual când stocul de datorie emisă în comun ar ajunge la 5.000 miliarde de euro.

Cum ar funcționa mecanismul

Planul spaniol prevede participare voluntară. Dacă toate cele 27 de state membre, Mecanismul European de Stabilitate și Fondul European de Stabilitate Financiară ar participa, emisiunile anuale ar putea ajunge la 850 miliarde de euro. Dacă nu toate statele ar accepta, Spania propune o „coaliție a celor dispuși” ca etapă inițială.

Totuși, documentul văzut de Euronews arată că, pentru ca proiectul să fie cu adevărat relevant, ar trebui să participe cel puțin cei mai mari cinci emitenți din zona euro. Aceștia ar permite singuri un volum anual de aproximativ 540-550 miliarde de euro.

Garanțiile ar fi duble: împrumutul acordat statului participant și bugetul Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, nu ar fi doar o simplă punere la comun a datoriilor naționale, ci o formulă prin care Comisia Europeană ar folosi forța financiară a UE pentru a obține costuri mai bune de finanțare.

De ce ar conta pentru România

România nu este în zona euro, dar ar putea fi interesată de orice mecanism care reduce fragmentarea pieței datoriilor suverane din Uniunea Europeană. Țara are nevoie mare de finanțare, iar costul banilor rămâne ridicat.

Banca Centrală Europeană arată, în raportul de convergență publicat în iunie 2026, că România avea o dobândă medie pe termen lung de 6,7%, peste valoarea de referință de 5,1%. România, Ungaria și Polonia erau statele analizate care depășeau pragul pentru criteriul dobânzilor pe termen lung.

În plus, România continuă să fie în procedură de deficit excesiv, deschisă în 2020, iar termenul pentru corectarea deficitului a fost extins până în 2030. BCE notează că România, Polonia și Ungaria nu sunt estimate să reducă deficitul sub pragul de 3% din PIB înainte de finalul anului 2027, potrivit proiecțiilor Comisiei Europene.

Asta înseamnă că România se află într-o zonă vulnerabilă: are nevoie de împrumuturi mari, dar plătește dobânzi ridicate. Un mecanism comun european nu ar șterge problema deficitului, dar ar putea reduce presiunea costurilor de finanțare, dacă România ar avea acces la o astfel de schemă și dacă ar respecta condițiile fiscale impuse.

Precedentul PNRR: UE s-a mai împrumutat în comun

Ideea de datorie comună europeană nu este complet nouă. Uniunea Europeană a folosit deja împrumuturi comune pentru NextGenerationEU, instrumentul temporar de redresare creat după pandemia COVID-19. Comisia Europeană prezintă NextGenerationEU drept un instrument de peste 800 miliarde de euro, iar Mecanismul de Redresare și Reziliență are o valoare totală de 723,8 miliarde de euro, din care 385,8 miliarde de euro împrumuturi și 338 miliarde de euro granturi.

Există și un precedent mai recent pe zona de apărare. Instrumentul SAFE, adoptat de Consiliul UE în mai 2025, oferă până la 150 miliarde de euro în împrumuturi pe termen lung, la costuri competitive, pentru statele membre care solicită finanțare pentru investiții în capabilități de apărare. Comisia arată că finanțarea SAFE se bazează pe împrumuturi ale UE și pe ratingul puternic al Uniunii.

Diferența este însă de scară și de caracter permanent. NextGenerationEU a fost conceput ca instrument temporar de redresare, iar SAFE este legat de apărare. Propunerea Spaniei merge mai departe și încearcă să transforme datoria comună într-un instrument financiar european de amploare.

Cine se opune

Planul are însă o problemă politică majoră: opoziția statelor care nu vor să își asume, nici măcar indirect, riscurile de finanțare ale altor guverne. Euronews arată că mai multe state nordice, Germania și Țările de Jos se opun ferm unor noi forme de împrumut comun. De cealaltă parte, Franța și Grecia susțin public ideea unor noi împrumuturi comune.

Reuters a relatat încă din aprilie că ministrul spaniol Carlos Cuerpo pleda pentru mai multe emisiuni comune de datorie ale UE, argumentând că acestea ar reduce costurile de finanțare și ar economisi bani publici. El spunea atunci că, în cinci ani, s-ar putea ajunge la o piață de obligațiuni europene de 5.000 miliarde de euro și la economii anuale de 25 miliarde de euro.

În același timp, Reuters nota că Germania și alte state din nordul Europei s-au opus puternic datoriei comune europene, pentru că nu vor să împartă responsabilitatea pentru datoriile altor țări. Cuerpo a vorbit și despre un posibil mecanism de compensare pentru statele cu rating foarte bun, precum Germania, Danemarca, Luxemburg, Țările de Jos și Suedia, care se pot împrumuta deja foarte ieftin.

Miza: bani mai ieftini, dar cu condiții

Pentru statele cu deficite mari, un mecanism comun de împrumut ar putea însemna acces la finanțare mai ieftină. Dar avantajul nu ar veni fără condiții. Planul spaniol vorbește despre respectarea regulilor fiscale europene de către statele participante, ceea ce înseamnă că țările cu deficite mari nu ar putea folosi mecanismul ca pe o portiță pentru a evita ajustarea bugetară.

Pentru România, acest detaliu este esențial. Dacă un astfel de mecanism ar fi creat și dacă ar fi deschis tuturor statelor membre, accesul la bani mai ieftini ar putea ajuta bugetul. Dar România ar trebui, în același timp, să demonstreze că își reduce deficitul, că ține datoria sub control și că respectă calendarul de corecție fiscală.

Altfel spus, împrumutul comun european nu ar fi o soluție pentru a cheltui mai mult, ci o soluție pentru a finanța mai eficient investițiile și nevoile statului. Diferența este importantă, mai ales pentru o economie aflată sub presiunea dobânzilor mari.

O dezbatere care va conta în următorul buget al UE

Discuția vine într-un moment sensibil. Cele 27 de state membre negociază viitorul buget multianual al Uniunii Europene pentru perioada 2028-2034, iar modul în care acesta va fi finanțat este deja un subiect de dispută.

Dacă propunerea Spaniei avansează, ea ar putea schimba modul în care Europa își finanțează investițiile mari, de la apărare și infrastructură până la tranziție energetică și competitivitate industrială. Dacă este respinsă, UE va rămâne în mare parte în logica actuală: fiecare stat se împrumută singur, iar diferențele de dobândă continuă să reflecte riscurile fiecărei economii.

Pentru România, miza este clară. Cu cât costul finanțării rămâne mai ridicat, cu atât bugetul suportă o presiune mai mare. Un mecanism european comun ar putea reduce această presiune, dar numai dacă va depăși opoziția politică din UE și numai dacă statele cu probleme fiscale vor accepta disciplina bugetară cerută la schimb.