Dezechilibrele macroeconomice ale României sunt cauzate de erori de politici macroeconomice şi de slăbiciunea instituţiilor, nu de modelul de creştere economică, iar aderarea la zona euro nu este posibilă atât timp cât România înregistrează deficite mari, afirmă preşedintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu, într-un material de opinie.
"Nu modelul de creştere este vinovat pentru dezechilibre în cazul României, ci erori de politici macroeconomice şi calitatea (slăbiciunea) instituţiilor. Întrebări pe care le pun economişti din România se înscriu într-un registru larg de preocupări în Europa, care privesc relaţii în interiorul UE şi între aceasta şi restul lumii. Costul energiei, crescut mult după invadarea Ucrainei, priveşte toată economia europeană, iar piaţa unică a energiei funcţionează defectuos. Plasarea în lanţuri de producţie şi aprovizionare preocupă numeroase economii europene. Dar niciuna, în UE, nu se confruntă cu deficite bugetare şi de cont curent atât de mari ca România", arată Daniel Dăianu, în articolul "Modelul de creştere: trebuie evitată o confuzie", postat pe pagina instituţiei.
Economistul a explicat, în context, că dezechilibrele macro ale României sunt rezultatul unor politici macroeconomice prost croite, politici fiscal-bugetare imprudente care au condus la deficite bugetare excesive.
"Această afirmaţie nu ignoră convergenţa economică intensă înregistrată în ultimele două decenii (cu venit/loc. la paritatea puterii de cumpărare crescând de peste 3 ori în raport cu media din UE). A avut loc însă o dezvoltare dezordonată, cu inegalităţi mari între regiuni (evoluţie poate inevitabilă în condiţiile date), cu pierdere masivă de capital uman (prin emigraţie, şi aceasta inevitabilă, date fiind diferenţialele de venituri şi de dezvoltare). Iar modelul de creştere economică nu se rezumă la raportul între investiţie şi economisire", a menţionat preşedintele Consiliului Fiscal.
El susţine că nu un model de creştere economică defectuos explică în principal deficitele bugetare mari din ultimul deceniu (în 2024 de peste 9% din PIB, când creşterea PIB a fost sub 1%), ci politici expansioniste şi neglijarea necesităţii acute de a avea venituri fiscale superioare prin combaterea evaziunii fiscale şi a optimizărilor fiscale - venituri fiscale, inclusiv contribuţii, de 27-28% din PIB, faţă de media de 40% în UE.
"O economie se poate dezvolta cu deficite rezonabile, cu o datorie publică sustenabilă. La noi s-a dorit arderea etapelor şi, în plus, s-au practicat politici populiste. Iar acum ne confruntăm cu nevoia acută de a opera o corecţie fiscal-bugetară de amploare, ce are costuri economice şi sociale majore. Avem şi slăbiciuni instituţionale flagrante, corupţie extinsă, o problemă mare de încredere a cetăţenilor în stat. Este bine că se meditează asupra modelului de creştere, ce să facem în viitor. Dar nu trebuie să aşteptăm realizarea unui nou model de creştere/dezvoltare pentru a continua corecţia bugetară", a precizat el.
Această corecţie este o necesitate absolută pentru a nu pierde controlul asupra datoriei publice.
Potrivit economistului, este greu de crezut că România ar putea deveni o "Norvegie a Mării Negre" (prin exploatarea de ţiţei şi gaz natural) şi să extragă o rentă considerabilă din această exploatare care să alimenteze bugetul public.
"Aceste resurse ne pot însă ajuta în perioada de tranziţie, deoarece România are de continuat desprinderea treptată de resurse fosile", consideră el.
Pe de altă parte, chestiunea demografică şi îmbătrânirea populaţiei reprezintă o constrângere majoră, ce priveşte toate statele UE. "Viitorul economic al României este legat de cel al UE; un alt model de creştere economică este condiţionat de politici publice la nivel naţional şi al UE, de investiţii publice şi private", a susţinut preşedintele Consiliului Fiscal.
Totodată, acesta a subliniat că aderarea la zona euro nu este posibilă atât timp cât România înregistrează deficite mari. "Nu este suficient să declari că vrei, ci trebuie să poţi. Capcana deficitelor mari este mai periculoasă decât capcana venitului mediu", a subliniat Dăianu.
Autorul analizei consideră că discuţia privind modelul de dezvoltare nu trebuie să înlesnească o confuzie privind sursa principală a dificultăţilor macroeconomice ale României. "Nici nu se poate rezuma la raportul investiţie-economisire. În plus, trebuie să considere mediul internaţional, cu fragmentare, conflicte comerciale, riscuri pentru stabilitatea sistemului financiar internaţional pe fondul unui nou val de dereglementare, al expansiunii actorilor non-bancari şi activelor crypto, impactul AI", susţine preşedintele Consiliului Fiscal.
După analize ale Consiliului Fiscal, dacă ajustarea fiscal-bugetară nu ar continua după 2026, datoria publică ar rămâne pe o traiectorie nesustenabilă, depăşind 80% din PIB în 2034. Traiectoria ascendentă a datoriei publice este reflectată şi în deteriorarea necesarului brut de finanţare (suma dintre "rostogolirea" datoriei şi finanţarea deficitului). Necesarul de finanţare ar urca de la circa 15% din PIB în 2026, la aproximativ 20% din PIB în 2034, sporind substanţial riscurile de refinanţare, consideră autorul.
Potrivit acestuia, măsurile de consolidare adoptate până în prezent atenuează creşterea datoriei publice dar nu sunt suficiente pentru a o stabiliza. "Există oboseală în societate şi nemulţumire după doi ani de îngheţare a salariilor bugetarilor şi a pensiilor (ce fuseseră totuşi crescute mult înainte de 2025). De aceea, consolidarea bugetară ar putea include în 2027 o indexare prudentă a pensiilor, ce ar putea fi realizată în raport cu rata inflaţiei anticipate din acel an - pentru a nu devia traiectoria de control a cheltuielilor publice. Pentru protecţia cetăţenilor vulnerabili, este bine că se prelungeşte limitarea adaosului la alimente de bază în 2026. O colectare mult mai bună a veniturilor fiscale ar uşura enorm corecţia bugetară în anii ce vin", a mai scris Dăianu.
El susţine că o reducere de taxe şi impozite în 2027, după cum gândesc unii lideri politici, ar fi o eroare monumentală şi ar transmite un semnal deplorabil celor care finanţează România. "Iar să crezi că se poate compensa o inversare de măsuri fiscale prin privatizări este un raţionament eronat; operează efectul de semnal menţionat şi chestiunea timpului, întrucât privatizări nu se fac bătând din palme", precizează autorul.
Totodată, pierderi de venituri permanente nu pot fi compensate de venituri temporare. Entităţi de stat de importanţă strategică nu trebuie să fie privatizate.
Ceea ce nu înseamnă că nu pot avea loc restructurări şi ameliorare de guvernanţă corporativă, listări parţiale la bursă. În SUA şi Europa are loc o revenire a politicilor industriale, care nu ţine de ideologie, ci de imperative industriale şi de securitate/geopolitică.
"Corecţia bugetară poate fi sprijinită mult de absorbţia fondurilor europene din PNRR şi cele structurale şi de coeziune. Programul SAFE poate înlocui parţial PNRR, dar el înseamnă împrumuturi (chiar dacă ieftine). Acest program va stimula economia naţională în mod simţitor dacă multe din finanţări vor fi utilizate de industria autohtonă. Este bine că vom intra în OCDE, dar aceasta nu va aduce miracole", a adăugat Dăianu.
În opinia sa, un aspect ce pare subestimat în discuţia despre modelul de creştere economică este relaţia între capitalul autohton şi cel internaţional.
"România are o economie duală. Şi nu este vorba atât de discrepanţe între rural şi urban pe multiple planuri (care au favorizat emigrarea), ci de posibilitatea de a practica politici industriale. Dacă admitem că avem nevoie de o politică industrială, trebuie să considerăm cel puţin două aspecte: companii mari, ce domină sectoare economice din România, au strategii internaţionale. Altfel spus, este greu să le influenţezi deciziile; dacă, de pildă, vor să închidă porţile în România, nu prea ai ce să faci dacă nu ai mijloace (ex: situaţia şantierului naval din Mangalia sau uzina siderurgică din Galaţi etc); o politică industrială are nevoie de resurse, iar România este în mare impas din acest punct de vedere, din cauza deficitelor. Şi nu putem rămâne cu deficitul bugetar la circa 6% din PIB; trebuie să ne ducem către 3%, să realizăm surplus primar, dat fiind că dobânzile la datoria publică vor depăşi curând 3% din PIB. Trebuie, deci, să folosim noul cadru financiar multianual ale UE (2028-2034) pentru deziderate de politică industrială", a subliniat preşedintele Consiliului Fiscal.
Potrivit acestuia, există şi cerinţe privind capacitatea de apărare, ce complică ajustarea deficitului bugetar.
"Capitalul autohton trebuie să fie mai viguros, să fie implicat alături de capitalul străin în ramuri şi sectoare unde se realizează valoare adăugată mai înaltă; să iasă, dacă pot, şi în afara graniţelor - aşa cum fac firme din Polonia, Ungaria, Cehia. Dar aceasta este o perspectivă nu imediată. Există un număr foarte mare de companii, mai ales mici şi mijlocii, care nu sunt bancabile, nu folosesc credit bancar", a adăugat Dăianu.
El consideră că trebuie să fim mult mai preocupaţi de eficienţa investiţiilor publice, să avem prioritizare şi nu fronturi largi de lucrări pe care nu le putem finanţa (cum s-a întâmplat cu PNRR).
Banca de Investiţii şi Dezvoltare trebuie să promoveze parteneriate public-private, gradul de participare pe piaţa muncii trebuie să crească şi este nevoie de o politică agricolă mai bună, susţine sursa citată. El pledează, totodată, pentru relaţii economice externe mai diversificate, cu parteneri din afara UE.
"În condiţiile necesităţii absolute de consolidare bugetară, bugetul public ar suporta cu mare dificultate cheltuieli militare anuale de 3,5% din PIB (nivelul în 2026 este de cca. 2,3% din PIB), ca să nu mai vorbim de 5% din PIB, chiar dacă într-o perspectivă mai îndepărtată; sunt necesare diminuări de alte cheltuieli publice şi crescute venituri fiscale şi nefiscale. Bugetul sărac al României alocă nu destul pentru educaţie, iar banii pentru cercetare şi dezvoltare (R&D) sunt aproape nesemnificativi. În aceste condiţii, nu prea se poate aspira la ieşirea dintr-o stare de dependenţă structurală de economiile europene avansate", a precizat preşedintele Consiliului Fiscal.
Daniel Dăianu a subliniat că textul nu reprezintă în mod necesar opinia Consiliului Fiscal.
