Veste bună pentru românii care au lucrat în SUA. De la 1 septembrie intră în vigoare acordul de securitate socială

Românii care au lucrat legal în Statele Unite vor putea folosi perioadele de asigurare realizate peste Ocean pentru a îndeplini condițiile de pensionare din România. Acordul de securitate socială dintre cele două state intră în vigoare marți, 1 septembrie 2026. Contribuțiile nu se transferă însă dintr-o țară în alta, iar România nu va plăti pensie pentru anii munciți în SUA. Fiecare stat va stabili și va achita separat partea care îi revine.

Acordul în domeniul securității sociale dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat în martie 2023 și ratificat de România prin Legea nr. 3/2024, începe să producă efecte de la 1 septembrie 2026. Data a fost stabilită după finalizarea procedurilor de aprobare în ambele state și a fost oficializată prin ordin al ministrului Afacerilor Externe.

Principala schimbare îi privește pe cei care au muncit în ambele țări, dar nu au acumulat separat suficient stagiu pentru a obține pensie dintr-unul dintre sisteme. Perioadele de asigurare din România și SUA vor putea fi totalizate pentru verificarea condițiilor de eligibilitate.

Ministerul Muncii arată că acordul se aplică persoanelor care sunt sau au fost asigurate într-unul ori în ambele state, precum și urmașilor ale căror drepturi derivă de la acestea. Documentul acoperă sistemul public de pensii din România și programul federal american pentru bătrânețe, urmași și dizabilitate.

Ce înseamnă, în realitate, cumularea anilor

Totalizarea nu înseamnă că vechimea din SUA este mutată în sistemul românesc și nici că statul român va calcula pensia ca și cum toate contribuțiile ar fi fost plătite în România.

Anii lucrați în celălalt stat sunt folosiți, atunci când este necesar, pentru deschiderea dreptului la pensie. După stabilirea eligibilității, fiecare țară calculează și plătește propria prestație, potrivit legislației sale și perioadelor de asigurare realizate în sistemul respectiv.

De exemplu, o persoană care are zece ani de contribuții în România și zece ani de asigurare în SUA nu îndeplinește, luând în calcul numai perioada românească, stagiul minim contributiv de 15 ani cerut pentru pensia pentru limită de vârstă din România. După intrarea în vigoare a acordului, perioadele americane vor putea fi luate în considerare pentru îndeplinirea condiției minime.

Pensia plătită de România va fi însă stabilită proporțional, pe baza perioadelor și veniturilor asigurate aici. Separat, Social Security Administration va verifica dreptul la prestația americană și va calcula suma corespunzătoare activității asigurate în SUA.

Dacă solicitantul îndeplinește deja condițiile de pensionare în România fără a folosi perioadele americane, casa de pensii va calcula dreptul numai în baza legislației și a perioadelor realizate în România.

Condiția specială pentru pensia din SUA

În sistemul american, o persoană are nevoie, de regulă, de 40 de credite de asigurare pentru pensia de retragere, echivalentul a aproximativ zece ani de activitate, în funcție de veniturile realizate.

Prin acord, Social Security Administration va putea lua în considerare și perioadele recunoscute în România, dar numai dacă persoana a acumulat cel puțin șase trimestre de asigurare potrivit legislației SUA.

Astfel, cineva care a lucrat o perioadă foarte scurtă în Statele Unite, fără să atingă pragul de șase trimestre, nu va putea folosi anii din România pentru a obține o pensie americană prin totalizare. În schimb, îndeplinirea pragului nu garantează automat pensia: trebuie respectate și celelalte condiții prevăzute de legislația federală americană.

Perioadele care se suprapun nu vor fi numărate de două ori.

Unde se depune cererea

Solicitantul nu va trebui să deschidă, de unul singur, două proceduri complet separate și nici să călătorească între România și SUA pentru obținerea pensiei.

Persoana care locuiește în România va depune cererea la casa teritorială de pensii de care aparține. Instituția română va transmite către Social Security Administration informațiile și documentele necesare pentru stabilirea drepturilor din SUA.

Persoana care locuiește în Statele Unite va putea depune cererea prin Social Security Administration. Instituția americană va transmite către autoritățile române documentele necesare pentru analizarea dreptului la pensie din România.

Regula generală prezentată de Casa Națională de Pensii Publice pentru pensiile internaționale este că cererea se depune la instituția de asigurări sociale din statul de domiciliu, iar comunicarea dintre cele două sisteme se realizează prin formularele de legătură convenite de autorități.

Depunerea unei cereri la instituția unuia dintre state va fi considerată, în condițiile acordului, și cerere pentru prestațiile corespunzătoare din celălalt stat, dacă solicitantul indică faptul că a lucrat și a fost asigurat acolo.

Cum se dovedesc anii lucrați în SUA

Solicitantul trebuie să declare perioadele în care a muncit în Statele Unite și să ofere informațiile necesare identificării sale în sistemul american, în special numărul de securitate socială - Social Security Number.

Sunt utile documentele păstrate de persoană, precum:

• situația veniturilor și a creditelor din evidența Social Security Administration;
• formularele fiscale și salariale primite de la angajatori;
• contractele de muncă și adeverințele disponibile;
• documentele care arată numele angajatorului și perioadele lucrate;
• actele de identitate și documentele de stare civilă, după caz;

carnetul de muncă și adeverințele necesare pentru perioadele lucrate în România, în special pentru activitatea anterioară lunii aprilie 2001.

Documentele deținute de solicitant ajută la identificarea perioadelor, dar confirmarea oficială a asigurării va fi făcută prin schimbul de date dintre casa de pensii și Social Security Administration. Așadar, persoana nu trebuie să demonstreze singură, exclusiv prin acte păstrate acasă, întreaga carieră americană.

Lista exactă a documentelor va depinde de tipul prestației solicitate - pensie pentru limită de vârstă, pensie de invaliditate sau pensie de urmaș - și de situația individuală.

Pot beneficia și cei care au lucrat în SUA înainte de 1 septembrie

Da. Acordul nu se aplică doar muncii desfășurate după intrarea sa în vigoare. Perioadele de asigurare realizate anterior datei de 1 septembrie 2026 pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor.

Inclusiv persoanele cărora le-a fost respinsă anterior o cerere pentru că nu aveau suficient stagiu într-unul dintre sisteme pot solicita o nouă analiză în baza acordului. Documentul precizează că deciziile asupra dreptului la prestații emise înainte de intrarea sa în vigoare nu împiedică nașterea unor drepturi noi.

Există însă o limită importantă: acordul nu conferă dreptul la plăți pentru perioade anterioare intrării sale în vigoare. Cu alte cuvinte, anii vechi de muncă pot fi folosiți, dar nu se acordă automat pensii retroactive pentru lunile de dinainte de 1 septembrie 2026.

De asemenea, revizuirea nu se face automat pentru toate dosarele respinse. Persoana interesată trebuie să se adreseze instituției competente și să ceară valorificarea perioadelor din celălalt stat.

Ce se întâmplă dacă stagiul minim nu este îndeplinit

Totalizarea este folosită tocmai atunci când perioada realizată într-un singur stat nu ajunge pentru deschiderea dreptului.

În România, stagiul minim contributiv pentru pensia pentru limită de vârstă este de 15 ani. Dacă solicitantul nu atinge acest prag numai cu perioada românească, casa de pensii va putea adăuga, pentru verificarea eligibilității, perioadele certificate de SUA care nu se suprapun peste cele din România.

Pentru partea americană, perioadele din România pot completa creditele din SUA numai dacă solicitantul are cel puțin șase trimestre de asigurare americană.

Dacă nici după totalizare persoana nu îndeplinește condițiile de vârstă, stagiu sau celelalte cerințe prevăzute de legislația statului respectiv, acel stat nu va acorda încă prestația. Este posibil, prin urmare, ca cele două părți ale pensiei să înceapă să fie plătite la date diferite, deoarece România și SUA au reguli și vârste de pensionare proprii.

Pensia poate fi plătită și în celălalt stat

Acordul introduce și principiul exportului prestațiilor. O persoană nu poate pierde pensia contributivă doar pentru că locuiește în celălalt stat contractant.

Astfel, partea de pensie stabilită în România poate fi transferată beneficiarului stabilit în Statele Unite, iar prestația americană poate fi plătită unei persoane care locuiește în România, cu respectarea regulilor bancare, fiscale și de verificare aplicabile în fiecare sistem.

În cazul României, excepția o reprezintă prestațiile speciale necontributive în bani, care nu intră sub incidența regulii generale privind exportul.

Reguli noi și pentru firmele care detașează salariați

Acordul este important și pentru companiile care trimit temporar angajați din România în SUA sau din SUA în România.

Regula generală este că un salariat este supus legislației de securitate socială a statului în care lucrează. Pentru detașările temporare există însă o excepție: angajatul poate rămâne asigurat numai în statul din care a fost trimis, dacă durata estimată a detașării nu depășește cinci ani.

În acest fel se evită plata simultană a contribuțiilor pentru aceeași activitate în ambele țări. Regula nu presupune însă o alegere liberă între cele două sisteme.

Angajatorul trebuie să obțină certificatul de acoperire care dovedește legislația aplicabilă. Dacă salariatul rămâne asigurat în România, documentul va fi eliberat de instituția română desemnată și va justifica scutirea de contribuțiile americane acoperite de acord. Pentru un angajat menținut în sistemul american, certificatul va fi emis de Social Security Administration.

Potrivit explicațiilor SSA privind certificatele de acoperire, documentul reprezintă dovada oficială că angajatul și angajatorul sunt exceptați de la plata contribuțiilor de securitate socială în celălalt stat. Firmele nu ar trebui, prin urmare, să oprească plata contribuțiilor numai pe baza contractului de detașare, fără obținerea certificatului.

Reguli asemănătoare sunt prevăzute și pentru lucrătorii independenți care își mută temporar activitatea în celălalt stat, în limita unei perioade de cinci ani și cu respectarea condițiilor stabilite de autoritatea competentă.

Acordul România-SUA are două obiective majore: să evite dubla contribuție pentru aceeași muncă și să împiedice pierderea drepturilor de pensie în cazul persoanelor care și-au împărțit cariera între cele două țări. Textul integral al acordului stabilește însă clar că totalizarea ajută la obținerea dreptului, nu transformă anii lucrați în străinătate într-o pensie achitată integral de România.