România riscă să ajungă într-o zonă extrem de periculoasă din cauza datoriei publice, nu doar a deficitului bugetar. Adrian Mitroi, profesor de finanțe comportamentale la Academia de Studii Economice, a avertizat, în cadrul emisiunii „Totul despre bani”, de la DCBusiness, că statul român a acumulat o „cocoașă” de datorie publică tot mai greu de dus, iar costurile de finanțare consumă deja o parte uriașă din buget.
Economistul spune că discuția publică se concentrează prea mult pe deficit și prea puțin pe datoria publică. Reducerea deficitului este importantă, dar nu rezolvă automat problema dacă, în paralel, datoria continuă să crească într-un ritm accelerat și la dobânzi foarte mari.
„România este într-o pantă substanțială de datorie publică. Noi am uitat lucrul ăsta, dar noi am acumulat o cocoașă de datorie publică, care este deja insurmontabilă”, a declarat Adrian Mitroi.
Deficitul scade, dar datoria publică urcă
Adrian Mitroi atrage atenția asupra unei situații care poate părea paradoxală pentru public: chiar dacă deficitul bugetar este redus, datoria publică poate continua să crească masiv. Economistul a explicat că România a încercat să îmbunătățească unii indicatori, pentru a transmite piețelor un semnal de stabilitate, dar a făcut acest lucru cu prețul unei datorii publice tot mai mari.
„Degeaba ne uităm la deficit și spunem reducere de deficit, că asta a fost mantra ultimului guvern”, a spus Mitroi.
Potrivit acestuia, România a ajuns într-un punct în care ajustarea deficitului nu mai poate fi privită separat de dinamica datoriei. Dacă statul continuă să se împrumute scump, orice consolidare bugetară devine mai greu de susținut, iar povara se mută în anii următori.
Profesorul a explicat că, în estimarea sa, datoria publică ar putea ajunge la niveluri mult mai ridicate dacă România continuă actualul trend de finanțare și ajustare. Problema nu este doar nivelul datoriei, ci și prețul la care aceasta este finanțată.
România se împrumută scump
Una dintre cele mai mari vulnerabilități indicate de Adrian Mitroi este costul finanțării. România plătește dobânzi foarte mari comparativ cu alte state europene, inclusiv cu țări care au datorii publice ridicate, dar care se finanțează mult mai ieftin.
Mitroi a arătat că România se finanțează la costuri ridicate atât în lei, cât și în euro. În analiza sa, el a vorbit despre dobânzi de aproximativ 7% pe lei și de circa 6% pe euro, niveluri pe care le consideră extrem de greu de susținut pentru o economie aflată deja sub presiune.
„Pentru noi, care ne finanțăm această datorie publică cu 7% pe lei, cu 6% pe euro, este absolut insurmontabil”, a spus economistul.
Această diferență de cost față de alte state contează enorm. O datorie publică mare poate fi gestionabilă atunci când dobânzile sunt mici, economia crește și statul are credibilitate. Dar devine o problemă serioasă atunci când dobânzile sunt ridicate, creșterea economică încetinește, iar deficitul trebuie redus.
Dobânzi uriașe, bani mai puțini pentru investiții și servicii publice
Adrian Mitroi a atras atenția că România plătește deja sume uriașe pentru dobânzile aferente datoriei publice. El a estimat că povara acestor dobânzi se apropie de un miliard de euro pe lună.
„Numai un miliard de euro din dobânzi plătim pe lună la datoria publică pe care o avem acum”, a spus Mitroi.
Impactul este major. Banii cheltuiți pe dobânzi nu mai pot fi folosiți pentru investiții, spitale, școli, infrastructură, politici sociale sau cofinanțarea fondurilor europene. Practic, o parte tot mai mare din buget este consumată de costul trecutului, nu de dezvoltarea viitorului.
Economistul a avertizat că această situație lasă statului tot mai puțin spațiu de manevră. România are nevoie de bani pentru dezvoltare, pentru sprijinirea celor vulnerabili și pentru investiții productive, dar dobânzile mari reduc capacitatea Guvernului de a acționa.
„Nu ne mai rămâne niciun pic de spațiu de politici, de grijă pentru cei care au nevoie, de politici de dezvoltare, de creștere, de cofinanțare a fondurilor”, a explicat Adrian Mitroi.
Problema nu este doar cât datorăm, ci cât ne costă
Analiza lui Mitroi scoate în evidență o idee esențială: datoria publică nu trebuie judecată doar ca procent din PIB, ci și prin prisma costului de finanțare. Două țări pot avea datorii similare ca pondere în economie, dar situații complet diferite dacă una se împrumută ieftin, iar cealaltă se împrumută scump.
În cazul României, costurile ridicate de finanțare amplifică riscul. Statul nu doar că se împrumută, ci o face la dobânzi mari, ceea ce înseamnă că fiecare nouă datorie adaugă presiune asupra bugetelor viitoare.
În plus, atunci când piețele percep o țară ca fiind vulnerabilă, cer dobânzi mai mari. Iar dobânzile mai mari înrăutățesc vulnerabilitatea. Se creează astfel un cerc periculos: deficit mare, datorie în creștere, costuri mari, presiune bugetară, nevoie de noi ajustări.
Ce poate urma pentru România
Adrian Mitroi sugerează că România nu mai poate amâna o discuție serioasă despre consolidarea fiscală, dar această consolidare trebuie făcută inteligent. Reducerea deficitului nu poate fi doar o operațiune contabilă, în timp ce datoria publică se umflă și dobânzile mănâncă bugetul.
Miza este mai mare decât o simplă țintă bugetară. Este vorba despre capacitatea statului de a se finanța, de a investi și de a proteja populația în perioade dificile. Dacă tot mai mulți bani merg către dobânzi, statul rămâne cu tot mai puține resurse pentru economie.
Avertismentul lui Adrian Mitroi este că România trebuie să se uite dincolo de indicatorii de moment. Deficitul poate fi redus pe hârtie, dar dacă datoria publică devine tot mai scumpă, problema se mută într-o zonă și mai periculoasă.