Nu mai afli după control. Cum poți cere statului răspuns înainte de tranzacție

Firmele care vor să știe din timp cum le va trata statul o tranzacție din punct de vedere fiscal vor avea o procedură nouă pentru obținerea soluției fiscale individuale anticipate. Ministerul Finanțelor a pus în transparență decizională un proiect de ordin care înlocuiește actualele reguli și clarifică pașii prin care contribuabilii pot cere o interpretare oficială înainte de a face o operațiune cu impact fiscal.

Ce este soluția fiscală individuală anticipată

Soluția fiscală individuală anticipată, cunoscută în zona fiscală ca SFIA, este un instrument prin care un contribuabil poate cere Ministerului Finanțelor să stabilească, înainte de realizarea unei tranzacții, ce tratament fiscal se aplică. Practic, firma întreabă statul cum va fi impozitată o operațiune viitoare, iar răspunsul primit devine relevant pentru acea situație concretă.

Este vorba despre un mecanism important mai ales pentru companiile care pregătesc tranzacții complexe, restructurări, operațiuni intra-grup, investiții sau alte decizii cu miză fiscală ridicată. În loc să afle ulterior, în urma unui control, că interpretarea fiscală a fost greșită, contribuabilul poate cere o soluție înainte de a acționa.

Proiectul Ministerului Finanțelor stabilește că procedura se aplică pentru reglementarea tratamentului fiscal al unei situații fiscale de fapt viitoare, în legătură cu impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii prevăzute de Codul fiscal.

Ordinul vechi va fi abrogat

Prin noul proiect, Ministerul Finanțelor propune abrogarea Ordinului nr. 1178/2023, care reglementează în prezent procedura de emitere a soluției fiscale individuale anticipate. Potrivit referatului de aprobare, schimbarea este justificată prin nevoia de simplificare a legislației și de îmbunătățire a procedurii administrative.

Ministerul arată că actuala procedură a generat dificultăți în procesul de analiză și soluționare a cererilor, motiv pentru care sunt necesare clarificări procedurale și terminologice. Un alt obiectiv declarat este creșterea transparenței și predictibilității în relația cu contribuabilii, astfel încât regulile să fie aplicate unitar.

Cu alte cuvinte, nu este vorba despre schimbarea taxelor propriu-zise, ci despre schimbarea modului în care contribuabilii pot cere statului o interpretare oficială înainte de a realiza o operațiune.

Pentru cine este valabilă soluția fiscală

Un element esențial al proiectului este că soluția fiscală individuală anticipată produce efecte doar pentru contribuabilul care a cerut-o. Ea se aplică numai pe baza informațiilor și circumstanțelor prezentate în cerere.

Asta înseamnă că o soluție fiscală emisă pentru o firmă nu poate fi invocată automat de altă firmă, chiar dacă situațiile par asemănătoare. Ordinul precizează că soluția nu este aplicabilă altor contribuabili și nu este opozabilă organului fiscal în raport cu alte persoane.

Pentru mediul de afaceri, această prevedere este importantă deoarece delimitează clar efectul documentului. SFIA nu devine o regulă generală pentru piață, ci o interpretare individuală, valabilă strict pentru solicitant și pentru situația descrisă.

Ce trebuie să conțină cererea

Proiectul detaliază și conținutul cererii pe care contribuabilul trebuie să o depună. Aceasta trebuie să includă datele de identificare ale contribuabilului, ale reprezentantului legal sau ale împuternicitului, obiectul solicitării, obligația fiscală pentru care se cere soluția, precum și o prezentare a activității desfășurate.

În plus, contribuabilul trebuie să descrie situația fiscală viitoare pentru care cere interpretarea Ministerului Finanțelor. Cererea trebuie să includă și propria propunere privind tratamentul fiscal aplicabil tranzacției, susținută cu argumente și informații detaliate.

Cu alte cuvinte, contribuabilul nu poate trimite o întrebare generală sau vagă. El trebuie să prezinte o operațiune concretă, pe care intenționează să o desfășoare, să explice cum o vede din punct de vedere fiscal și să indice temeiul legal pe care îl consideră aplicabil.

Documentația se depune în limba română și trebuie să conțină un opis. Documentele redactate în altă limbă trebuie însoțite de traduceri autorizate.

Discuție preliminară înainte de cerere

Noul proiect clarifică și regimul discuției preliminare. Contribuabilul poate cere o astfel de discuție cu Ministerul Finanțelor înainte de depunerea cererii propriu-zise. Solicitarea poate fi transmisă în format fizic, prin e-mail, prin poștă sau prin Spațiul Privat Virtual.

Ministerul trebuie să comunice, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării, condițiile în care se organizează discuția preliminară. Înainte de această discuție, organul fiscal poate cere informații suplimentare.

Totuși, proiectul precizează clar că discuția preliminară nu obligă nicio parte și nu reprezintă un angajament privind aprobarea sau respingerea cererii. De asemenea, participarea la discuția preliminară nu înseamnă că procedura de emitere a soluției fiscale a fost deja inițiată.

Termene pentru analiza cererii

După depunerea cererii, Ministerul Finanțelor face o analiză prealabilă în termen de 15 zile de la înregistrare. Scopul acestei etape este verificarea condițiilor formale, adică dacă solicitarea conține informațiile și documentele necesare.

În termen de 30 de zile de la depunerea cererii, contribuabilul trebuie notificat cu privire la rezultatul analizei prealabile. Dacă cererea îndeplinește condițiile, aceasta este admisă pentru analiza de fond.

Pe parcursul analizei de fond, Ministerul poate solicita date, informații, clarificări și documente suplimentare. Termenul pentru emiterea soluției fiscale se suspendă pe perioada dintre solicitarea acestor informații și primirea lor.

Când poate fi respinsă cererea

Proiectul introduce o listă de criterii pentru respingerea cererii de emitere a soluției fiscale individuale anticipate. Printre cele mai importante se află situația în care, din documentele depuse, rezultă că operațiunea viitoare urmărește evitarea impozitării sau obținerea unui avantaj fiscal contrar scopului legii.

Cererea poate fi respinsă și dacă obiectul ei vizează aspecte care nu țin de Codul fiscal sau dacă efectele fiscale ale situației prezentate s-au produs deja înainte de depunerea cererii. Cu alte cuvinte, contribuabilul nu poate cere o soluție anticipată pentru o operațiune deja făcută.

De asemenea, respingerea poate interveni dacă solicitantul nu transmite completările cerute de Minister, dacă furnizează în mod repetat informații contradictorii sau incomplete ori dacă există deja o procedură fiscală, administrativă sau judiciară în curs privind aceleași tranzacții și persoane.

Această parte a proiectului este relevantă pentru companii deoarece arată că Ministerul vrea să filtreze mai strict cererile care nu se referă la situații viitoare reale sau care ar putea fi folosite pentru validarea unor aranjamente fiscale discutabile.

Contribuabilul primește proiectul soluției

Înainte de emiterea soluției fiscale, Ministerul Finanțelor trebuie să comunice contribuabilului proiectul soluției. Acesta are posibilitatea să își exprime punctul de vedere în scris.

Dacă solicitantul nu mai dorește să continue procedura, poate renunța la cerere printr-o solicitare scrisă, transmisă până la termenul-limită stabilit pentru comunicarea punctului de vedere asupra proiectului.

Soluția fiscală se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor. Documentul trebuie să conțină datele contribuabilului, obiectul soluției, obligația fiscală vizată, motivul de fapt, temeiul de drept, propunerea contribuabilului și interpretarea organului fiscal competent.

Cât costă procedura

Proiectul prevede că, pentru fiecare obligație fiscală principală, se achită taxa prevăzută de Codul de procedură fiscală. Plata trebuie făcută în termen de 15 zile de la depunerea cererii, în contul Ministerului Finanțelor.

Taxa poate fi restituită în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală. Cererea de restituire se depune la organul fiscal central competent și se soluționează de acesta.

Miza pentru firme: mai multă siguranță, dar și mai multă rigoare

Pentru companii, noua procedură poate aduce mai multă claritate atunci când pregătesc tranzacții cu impact fiscal important. O soluție fiscală individuală anticipată poate reduce riscul ca o operațiune să fie interpretată ulterior diferit de autorități.

În același timp, proiectul arată că Ministerul Finanțelor vrea o procedură mai strictă. Contribuabilul trebuie să vină cu o situație clară, viitoare, susținută de documente, argumente și temeiuri legale. Cererile incomplete, contradictorii sau care privesc operațiuni deja realizate pot fi respinse.

Pentru mediul de afaceri, mesajul este dublu: statul promite mai multă predictibilitate, dar cere contribuabililor mai multă disciplină în documentarea tranzacțiilor pentru care solicită protecție fiscală anticipată.

Exemplu pentru o firmă

O companie românească vrea să transfere o linie de activitate către o altă firmă din același grup sau să facă o reorganizare internă, iar operațiunea poate avea efecte asupra impozitului pe profit, TVA sau altor obligații fiscale. Înainte să facă tranzacția, firma poate cere Ministerului Finanțelor o soluție fiscală individuală anticipată, prin care statul să stabilească tratamentul fiscal aplicabil. Practic, compania întreabă dinainte: această operațiune este taxabilă, deductibilă, scutită sau tratată într-un anumit mod potrivit Codului fiscal?

Un alt exemplu: o firmă vrea să vândă un activ important - o clădire, un teren, o participație într-o altă societate - și vrea să știe dinainte cum se aplică TVA, impozitul pe profit sau eventualele reguli fiscale speciale.

Exemplu pentru un contribuabil persoană fizică

O persoană fizică intenționează să vândă mai multe proprietăți într-un interval scurt de timp sau să facă o tranzacție imobiliară mai complexă și vrea să știe dacă venitul va fi tratat ca simplă vânzare ocazională sau dacă poate fi încadrat într-o activitate economică, cu implicații fiscale suplimentare.

Alt exemplu: o persoană fizică urmează să primească venituri din străinătate, dintr-un contract viitor, din drepturi de autor, consultanță sau alte activități independente, și vrea să știe înainte cum trebuie declarate și impozitate în România.

Ideea-cheie este că SFIA se cere înainte de producerea efectelor fiscale, pentru o situație viitoare concretă, nu după ce tranzacția s-a făcut deja. Proiectul de ordin precizează explicit că procedura vizează o „situație fiscală de fapt viitoare”, iar cererea poate fi respinsă dacă efectele fiscale s-au produs anterior depunerii cererii