Capcana din noua Lege a salarizării ”unitare”: șefii vor putea decide cât câștigă angajații

Legea salarizării „unitare” lasă salariile la mâna șefilor. Aceeași funcție ar putea fi plătită diferit de la o instituție la alta

Noua Lege a salarizării unitare riscă să păstreze tocmai una dintre problemele pe care ar trebui să le elimine: diferențele de venit dintre angajații care desfășoară activități similare în instituții publice diferite.

Proiectul nu stabilește definitiv toate salariile și nici coeficienții aplicabili fiecărei funcții. În numeroase situații sunt prevăzute doar limite, intervale sau principii generale, în timp ce nivelurile concrete urmează să fie stabilite ulterior prin hotărâri de Guvern, ordine de ministru, regulamente interne ori decizii ale conducătorilor de instituții.

Astfel, o parte importantă a viitorului sistem de salarizare ar putea depinde nu doar de funcția ocupată, pregătire sau responsabilitate, ci și de instituția în care lucrează angajatul, de bugetul disponibil și de deciziile conducerii.

Salariile din sănătate pot fi modificate cu 15%

În sectorul sanitar, coeficienții prevăzuți de lege pot fi majorați sau diminuați cu până la 15%, în funcție de categoria în care este încadrată fiecare unitate medicală.

Problema este că această clasificare nu este stabilită definitiv prin lege. Categoriile unităților și criteriile de încadrare urmează să fie reglementate ulterior.

În aceste condiții, două persoane care ocupă aceeași funcție și au o vechime similară ar putea ajunge să primească salarii diferite în funcție de clasificarea spitalului sau a instituției medicale în care lucrează.

Diferențele ar putea deveni considerabile, având în vedere că variația de 15% poate fi aplicată atât în sensul majorării, cât și al diminuării coeficientului.

În apărare, coeficienții vor fi stabiliți ulterior de Guvern

O situație asemănătoare apare în sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională.

Proiectul stabilește cadrul general și limitele de salarizare, însă coeficientul concret aferent fiecărei funcții urmează să fie aprobat prin hotărâre de Guvern.

De asemenea, beneficiarii anumitor suplimente salariale, precum și procentele acordate, pot fi stabiliți prin ordine ale ordonatorilor principali de credite.

Prin urmare, legea nu oferă de la început o imagine completă a veniturilor care vor fi încasate de personalul din aceste structuri. O parte importantă a salarizării va depinde de acte administrative adoptate ulterior, unele dintre acestea putând să nu fie publice, atunci când privesc structuri din domeniul apărării sau securității.

Șefii instituțiilor cu venituri proprii pot stabili individual salariile

Un grad ridicat de libertate este acordat și conducerilor autorităților și instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii.

În cazul personalului de execuție, salariile de bază pot fi stabilite individual de conducătorul instituției, pe baza unor criterii aprobate tot la nivelul instituției respective.

Această formulă îi oferă șefului instituției un rol direct atât în definirea criteriilor, cât și în stabilirea salariului concret al angajatului.

În lipsa unor criterii unitare, clare și verificabile, mecanismul poate crea diferențe semnificative între angajați aflați în situații profesionale comparabile. De asemenea, apare riscul ca salarizarea să depindă într-o măsură prea mare de evaluarea conducerii sau de resursele financiare ale fiecărei instituții.

O lege-cadru, urmată de sute de decizii administrative

Pentru numeroase categorii de personal, aplicarea efectivă a legii va necesita adoptarea ulterioară a unor hotărâri de Guvern, ordine, regulamente și decizii administrative.

Aceste acte vor putea stabili:

• coeficienții concreți pentru anumite funcții;
• clasificarea instituțiilor și unităților publice;
• procentele unor suplimente salariale;
• persoanele și categoriile care beneficiază de majorări;
• criteriile de diferențiere a salariilor;
• nivelul concret al remunerației în interiorul limitelor prevăzute de lege.

În consecință, Parlamentul ar urma să aprobe cadrul general, dar o parte importantă a sistemului de salarizare va fi construită ulterior de Guvern, ministere, ordonatori de credite și conduceri de instituții.

„Unitară” doar în principiu

Un asemenea mecanism poate conduce la apariția unei noi fragmentări a salarizării bugetare.

Aceeași funcție ar putea fi remunerată diferit în funcție de instituție, clasificarea acesteia, bugetul disponibil, ordinele emise de minister sau deciziile conducerii.

Diferențele ar putea fi justificate prin condiții de muncă, performanță sau complexitatea activității. Totuși, fără criterii naționale suficient de clare și fără obligații stricte de transparență, există riscul ca excepțiile să devină regula.

În loc să elimine discrepanțele, noua lege ar putea transfera doar locul în care acestea sunt create: de la Parlament către Guvern, ministere și șefii instituțiilor publice.