Ce au descoperit chinezii pe faţa ascunsă a Lunii

Cercetătorii au anunțat vineri că solul colectat de la locul de aterizare al Chang'e-6 conținea fragmente de rocă vulcanică - bazalt - datând de acum 4,2 miliarde de ani și 2,8 miliarde de ani. Acest lucru indică o perioadă lungă de activitate vulcanică - cel puțin 1,4 miliarde de ani - pe fața îndepărtată a Lunii în prima jumătate a istoriei sale, când aceasta era o lume mai dinamică decât este în prezent.

Luna, la fel ca Pământul, s-a format acum aproximativ 4,5 miliarde de ani. Vulcanismul pe Lună, Pământ și alte corpuri planetare implică erupția rocilor topite din manta - stratul aflat imediat sub scoarța exterioară - pe suprafață. Locul de aterizare din Bazinul Polul Sud-Aitken, un crater de impact, este o zonă cu scoarța cea mai subțire de pe Lună, fiind propice pentru găsirea dovezilor de vulcanism.

Sonda Chang'e-6 a folosit un dispozitiv de prelevare și un burghiu pentru a obține aproximativ 1.935 grame (aproximativ 4,25 livre) de sol. Apoi a returnat materialul pe Pământ, aterizând în regiunea chineză Mongolia Interioară.

„Mostrele Chang'e-6 oferă o oportunitate unică de a studia vulcanismul de pe fața îndepărtată a Lunii”, a declarat Qiu-Li Li, specialist în științe lunare de la Academia Chineză de Științe, care a condus studiul publicat în revista Nature, unul dintre cele două articole publicate vineri, celălalt apărând în revista Science.

Mostrele conțineau diverse fragmente de rocă vulcanică, iar cercetătorii au folosit o metodă numită datarea radioizotopică pentru a determina vârsta acestora.

Mostre de bazalt lunar au fost anterior obținute de pe fața apropiată a Lunii, care este mereu orientată spre Pământ, în cadrul misiunilor Apollo ale SUA, Luna ale Uniunii Sovietice și Chang'e-5 ale Chinei. Acestea au arătat că vulcanismul pe fața apropiată a avut loc acum aproximativ 4,0 miliarde de ani și a continuat timp de cel puțin două miliarde de ani, a precizat Li.

„Momentul exact și durata vulcanismului lunar sunt încă neclare și ar putea varia în funcție de regiuni. Unele manifestări vulcanice de mică amploare ar fi putut avea loc pe fața apropiată chiar și acum aproximativ 120 de milioane de ani, așa cum este indicat de mostrele de sticlă vulcanică colectate de Chang'e-5 în 2020”, a spus Li.

Studiul recent a mai descoperit că bazaltul datând de acum 4,2 miliarde de ani diferă în compoziție față de cel datând de 2,8 miliarde de ani, ceea ce înseamnă că provin din surse diferite de rocă topită - magmă - din manta, a explicat Li.

Mostrele Chang'e-6 diferă, de asemenea, în compoziție față de cele colectate anterior de pe fața apropiată a Lunii.

Nu există dovezi ale unui vulcanism activ pe Lună, spre deosebire de alte locuri din sistemul solar, cum ar fi Venus și Pământul.

„Încetarea vulcanismului pe Lună se datorează diminuării surselor de căldură internă în timp. Inițial, activitatea vulcanică a Lunii a fost alimentată de dezintegrarea elementelor radioactive și de căldura reziduală de la formarea sa, care au generat suficientă energie internă pentru a susține topirea mantalei și, prin urmare, erupțiile vulcanice de la suprafață”, a explicat Li.

„Pe măsură ce aceste surse de căldură au scăzut, mantaua Lunii s-a răcit și solidificat treptat, reducând capacitatea magmei de a ajunge la suprafață. Dimensiunea mai mică a Lunii în comparație cu Pământul a contribuit, de asemenea, la acest ritm mai rapid de răcire, deoarece corpurile planetare mai mici pierd căldura mai repede”, a spus Li.

Diametrul Lunii, de aproximativ 3.475 km (circa 2.160 mile), este puțin mai mare de un sfert din diametrul Pământului.

„În cele din urmă, temperatura din interiorul Lunii a scăzut sub pragul necesar pentru a susține activitatea vulcanică, marcând sfârșitul vulcanismului semnificativ”, a concluzionat Li.