Planul care ar putea ieftini împrumuturile României. Cine se opune în UE
11 Iulie 2026
Românii care pleacă din țară sau se întorc pentru perioade lungi trebuie să verifice rezidența fiscală. ANAF explică obligațiile și formularele necesare.
Românii care lucrează în străinătate, cei care se întorc în țară după o perioadă lungă sau străinii care stau în România mai mult de câteva luni trebuie să fie atenți la o obligație fiscală ignorată de multe ori: stabilirea rezidenței fiscale.
Tema a fost inclusă de ANAF în calendarul seminarelor web pentru luna iulie, instituția programând pe 10 iulie, de la ora 12:00, un seminar dedicat stabilirii rezidenței fiscale a persoanelor fizice la sosirea sau plecarea din România. Seminarul este organizat de DGRFP București și Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice. Potrivit ANAF, seminarele durează două ore, iar înscrierea se poate face până la ora începerii, în limita locurilor disponibile.
Ce înseamnă rezidența fiscală
Rezidența fiscală stabilește statul care are dreptul să impoziteze veniturile unei persoane. Cu alte cuvinte, nu este suficient ca o persoană să locuiască efectiv într-o țară sau să aibă cetățenie română. Contează unde are domiciliul, unde se află centrul intereselor vitale și cât timp petrece într-un stat.
Potrivit materialelor ANAF, o persoană fizică este considerată rezidentă dacă îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții: are domiciliul în România, are centrul intereselor vitale în România, este prezentă în România mai mult de 183 de zile într-un interval de 12 luni consecutive sau este cetățean român care lucrează în străinătate ca funcționar ori angajat al României.
Miza nu este una formală. O persoană rezidentă fiscal în România poate avea obligație fiscală integrală în România, adică poate fi impozitată aici pentru veniturile obținute atât din România, cât și din străinătate.
Cine trebuie să depună chestionarul la sosirea în România
Persoana fizică sosită în România trebuie să completeze „Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România” dacă stă în România mai mult de 183 de zile, într-o perioadă sau în mai multe perioade cumulate, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive.
Termenul de depunere este de 30 de zile de la împlinirea perioadei de 183 de zile de prezență în România. Formularul folosit pentru această situație este Z015, disponibil pe site-ul ANAF.
Această obligație poate viza, de exemplu, străinii care lucrează în România, persoanele care se stabilesc temporar în țară, dar și românii care revin după o perioadă lungă în străinătate și ajung să îndeplinească criteriile de rezidență fiscală.
Cine trebuie să depună chestionarul la plecarea din România
Obligația există și în sens invers. Persoana fizică rezidentă în România, precum și persoana nerezidentă care a avut obligația completării formularului la sosire, trebuie să depună „Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România” dacă pleacă din țară pentru mai mult de 183 de zile, într-o singură perioadă sau în perioade cumulate, într-un interval de 12 luni consecutive.
În acest caz, termenul este mai strict: formularul trebuie depus cu 30 de zile înaintea plecării din România. Formularul folosit este Z017.
Sunt vizați în special românii care pleacă la muncă în străinătate pentru perioade lungi, cei care își mută familia, locuința sau activitatea economică în alt stat, dar și persoanele care continuă să aibă venituri în România după plecare.
Ce verifică Fiscul
ANAF ia în calcul mai multe elemente pentru stabilirea rezidenței fiscale. Printre acestea se numără domiciliul, locuința permanentă, centrul intereselor vitale și prezența mai mare de 183 de zile în România sau în străinătate.
În practică, „centrul intereselor vitale” poate fi elementul cel mai important. Acesta se referă la statul de care o persoană este mai legată din punct de vedere personal și economic: familie, locuință, activitate profesională, venituri, conturi, bunuri sau alte legături relevante.
La chestionar pot fi anexate documente justificative, cum ar fi copia actului de identitate, documente privind locuința din străinătate, certificatul de rezidență fiscală emis de autoritatea fiscală străină și alte documente care pot ajuta la determinarea rezidenței fiscale.
De ce contează convențiile de evitare a dublei impuneri
Rezidența fiscală este importantă și pentru aplicarea convențiilor de evitare a dublei impuneri. Aceste convenții stabilesc care dintre state are drept de impozitare în cazul unei persoane care poate avea legături fiscale cu două țări.
ANAF arată că aplicarea convențiilor este condiționată de existența certificatului de rezidență fiscală sau a unui document echivalent emis de autoritatea competentă din statul respectiv. Convențiile nu stabilesc impozitele, ci regulile după care se determină ce stat poate impozita anumite venituri.
Ce se întâmplă dacă nu depui formularul
Nedepunerea la termen a chestionarelor pentru stabilirea rezidenței fiscale constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 la 100 de lei. Problema mai serioasă este însă că fapta este considerată una care se înscrie în cazierul fiscal al contribuabilului începând cu 29 ianuarie 2023, potrivit materialelor ANAF.
Formularele pot fi depuse pe hârtie, prin poștă cu confirmare de primire sau la ghișeu, dar și electronic, prin portalul e-guvernare sau prin Spațiul Privat Virtual. În cazul depunerii prin SPV, formularul completat și validat se transmite împreună cu documentele justificative scanate, într-un fișier ZIP.
Pentru mulți contribuabili, subiectul poate părea birocratic. În realitate, rezidența fiscală poate decide unde se declară veniturile, unde se plătește impozitul și dacă persoana este tratată de Fisc ca rezident român sau nerezident.