Șoc pe piața gazelor: prețuri cu până la 45% mai mari, notificate oficial. Chisăliță: 6 milioane de euro, aruncate pe „apa sâmbetei”

Consumatorii de gaze naturale primesc în aceste zile notificări oficiale din partea furnizorilor prin care sunt informați că, începând cu 1 aprilie 2026, va fi aplicat prețul din contract, cu 14% – 45% mai mare decât prețul plafonat actual. Deși notificările sunt emise în baza unui act normativ legal, contextul în care sunt transmise ridică semne serioase de întrebare, susține Dumitru Chisăliță, președintele AEI, care vorbește despre un impact economic și social semnificativ și despre costuri inutile suportate, în final, de consumatori.

Notificări alarmante în plin discurs despre protecție

Furnizorii trimit aceste informări în baza Ordinul ANRE nr. 2/2026, emis la începutul anului, care obligă companiile să notifice încetarea schemei de plafonare prevăzute de OUG 6/2025 la 1 aprilie 2026 și revenirea la prețul contractual existent.

Din punct de vedere formal, ANRE aplică legea în vigoare, în lipsa unui nou act normativ publicat în Monitorul Oficial. Problema, subliniază Dumitru Chisăliță, nu este legalitatea ordinului, ci oportunitatea menținerii lui într-un moment în care, la nivel public, se discută despre o nouă schemă de protecție a consumatorilor.

Există un proiect de OUG publicat pe site-ul Ministerului Energiei, iar declarațiile oficiale vorbesc despre continuarea protecției și după 1 aprilie 2026. În acest context, mesajele transmise consumatorilor devin contradictorii: pe de o parte, protecție anunțată; pe de altă parte, scumpire notificată.

Citește și: Producătorii obligați să vândă gaz la 110 lei/MWh pentru consumul populației

Prețuri cu 14% – 45% mai mari decât plafonul actual

Potrivit notificărilor, prețurile contractuale la gaze variază între 0,355 și 0,45 lei/kWh (cu TVA inclus), ceea ce înseamnă un nivel cu 14% până la 45% mai mare decât prețul plafonat în prezent.

Chiar dacă este vorba doar despre o informare privind cadrul legal actual, impactul psihologic și social este real. Consumatorii primesc un mesaj clar: de la 1 aprilie facturile cresc. În lipsa unei clarificări rapide, acest lucru generează:

– incertitudine în rândul populației;

– presiune publică asupra furnizorilor;

– percepția iminentă a unor creșteri de facturi.

Dumitru Chisăliță atrage atenția că legalitatea unui act nu exclude evaluarea oportunității retragerii sale, atunci când riscul de impact social major este evident.

6 milioane de euro, cost administrativ suportat tot de populație

Transmiterea notificărilor implică costuri operaționale consistente: tipărire, expediere, actualizare și administrare baze de date. Estimarea AEI indică un cost total de aproximativ 6 milioane de euro la nivel național.

Aceste cheltuieli nu dispar în contabilitatea furnizorilor. Ele sunt absorbite în structura de cost și, indirect, vor fi reflectate în tarifele de distribuție. Cu alte cuvinte, consumatorul va suporta costul administrativ al unei informări care ar putea deveni inutilă, dacă noua schemă de protecție va fi adoptată înainte de 1 aprilie.

„De ce se aruncă pe apa sâmbetei 6 milioane de euro, care se vor lua din buzunarul consumatorilor?”, întreabă Chisăliță.

Lipsă de sincronizare între instituții

Situația scoate în evidență o problemă mai amplă de coordonare instituțională între Guvern, Parlament și ANRE. Guvernul anunță politici de protecție, Parlamentul este autoritatea legislativă, iar ANRE aplică cadrul normativ existent. În lipsa unei sincronizări clare, mesajul public devine fragmentat și contradictoriu.

Întrebarea formulată de președintele AEI este directă: de ce nu este retras Ordinul nr. 2/2026, dacă intenția politică este de a continua protecția?

Legalitate formală vs. responsabilitate publică

În opinia lui Dumitru Chisăliță, Ordinul ANRE nr. 2/2026 este un act legal, însă emis și menținut într-un context instituțional insuficient corelat. Problema nu este obligația de informare în sine, ci absența unei sincronizări între politicile anunțate și cadrul normativ efectiv.

În lipsa unei intervenții legislative rapide și clare, responsabilitatea pentru incertitudinea creată va fi percepută ca fiind distribuită între toate instituțiile implicate.

Transparența juridică este necesară. Dar la fel de necesară este coerența decizională.