EXCLUSIV Negrescu: România consumă energie ca în 1989. Ce spune asta despre economie

Analistul economic Adrian Negrescu avertizează că această evoluție reflectă un proces profund de dezindustrializare și o economie care nu mai generează cerere reală de energie, în timp ce populația își reduce consumul din cauza costurilor tot mai mari ale utilităților.

Un nivel de consum care spune mai mult decât statisticile

Potrivit lui Adrian Negrescu, consumul național de energie electrică a coborât la un nivel similar cu cel din 1989, perioadă în care structura economiei românești era complet diferită. Atunci, cea mai mare parte a energiei era consumată de industrie, de combinatele metalurgice, chimice și de marile unități de producție, în timp ce populația avea un consum redus și era supusă frecvent întreruperilor programate de curent.

Diferența majoră față de prezent este că, în 1989, cererea de energie era limitată artificial, în timp ce astăzi consumul scăzut este rezultatul direct al dispariției unei mari părți din industria românească și al reducerii activității economice.

Citește și: Negrescu: România importă gaze masiv în plină iarnă, deși depozitele sunt pline

Dezindustrializare mascată sub discursul eficienței energetice

Scăderea consumului de energie este adesea pusă pe seama eficienței energetice și a tehnologiilor moderne, însă Adrian Negrescu subliniază că această explicație acoperă doar o mică parte din realitate. Deși aparatura mai eficientă și iluminatul LED contribuie la reducerea consumului, principala cauză rămâne lipsa activității industriale.

România a pierdut, în ultimele decenii, mari consumatori de energie: combinate metalurgice, unități petrochimice, fabrici de sticlă, ciment sau materiale de construcții. În lipsa acestora, cererea de energie a economiei a scăzut drastic, iar consumul populației nu poate compensa acest gol.

Populația consumă mai puțin, nu pentru că vrea, ci pentru că nu își permite

Pe lângă colapsul industrial, un alt factor important este reducerea consumului casnic. Adrian Negrescu arată că românii au ajuns să își limiteze consumul de energie electrică și gaze din rațiuni strict financiare. Facturile la utilități au crescut puternic, iar pentru un apartament obișnuit, costurile lunare cu gazele și electricitatea pot depăși ușor 1.000–1.500 de lei în sezonul rece.

În acest context, reducerea consumului nu mai este un gest de responsabilitate energetică, ci o formă de adaptare forțată la scăderea puterii de cumpărare. Oamenii sting luminile, reduc încălzirea și amână folosirea electrocasnicelor tocmai pentru a face față facturilor tot mai mari.

Consumul de gaze, la cel mai scăzut nivel din ultimele decenii

Situația este similară și în cazul gazelor naturale. România se află la unul dintre cele mai scăzute niveluri de consum din ultimele 30 de ani, nu pentru că ar fi devenit mai eficientă, ci pentru că cererea industrială aproape a dispărut. În prezent, cea mai mare parte a consumului de gaze este destinată încălzirii locuințelor și unui număr limitat de fabrici rămase în funcțiune.

În trecut, gazele alimentau mari platforme industriale, generând valoare adăugată și locuri de muncă. Astăzi, ele sunt folosite preponderent pentru consum final, fără a crea lanțuri economice semnificative.

Un semnal de alarmă pentru economia românească

Nivelul de consum energetic este un indicator direct al sănătății economiei. Faptul că România a ajuns, în 2026, la valori similare cu cele din 1989 indică o stagnare profundă și o lipsă de motoare de creștere economică. Adrian Negrescu avertizează că o economie care nu consumă energie este o economie care nu produce și nu creează valoare.

Această realitate pune sub semnul întrebării discursul oficial despre creștere economică și dezvoltare. În lipsa unor investiții industriale majore, consumul de energie va rămâne scăzut, iar economia va continua să se bazeze pe servicii cu valoare adăugată redusă și pe consumul intern fragil.

Riscuri pe termen lung: pierderea competitivității

Scăderea consumului energetic are implicații serioase și asupra competitivității României. O economie fără industrie este mai vulnerabilă la șocuri externe, mai dependentă de importuri și mai puțin capabilă să susțină salarii mari și investiții. În lipsa unor politici coerente de reindustrializare, România riscă să rămână blocată într-un model economic cu productivitate scăzută și venituri reduse.

Adrian Negrescu atrage atenția că relansarea consumului de energie nu ar trebui privită ca un obiectiv în sine, ci ca un rezultat al relansării producției și al atragerii de investiții industriale. Fără acestea, scăderea consumului va continua să fie un simptom al unei economii aflate în declin structural.