Creșterea abruptă a prețului gazelor în Europa, în contextul tensiunilor din Orientul Mijlociu, nu este determinată direct de riscul blocării Strâmtorii Ormuz sau de dependența reală de LNG din Qatar, ci de vulnerabilitățile structurale ale pieței energetice europene, construite în ultimii zece ani. Aceasta este concluzia unei analize realizate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI).
Potrivit analizei, reacția pieței europene este mult mai violentă decât în Asia, deși continentul asiatic este principalul beneficiar al gazului natural lichefiat exportat din Qatar.
În prima zi după escaladarea tensiunilor din Iran, prețurile LNG în Asia au crescut cu aproximativ 24%. În Europa, însă, creșterea a fost aproape dublă.
Această reacție este paradoxală dacă se analizează fluxurile reale de gaze. Asia absoarbe aproximativ 70–75% din exporturile de LNG ale Qatarului, în timp ce Europa importă doar aproximativ 10%. În mod logic, impactul ar trebui să fie mai mare în Asia. În realitate, situația este inversă.
În a doua zi după escaladare, prețurile din Asia au început deja să se stabilizeze, în timp ce în Europa creșterea a continuat.
Potrivit lui Dumitru Chisăliță, explicația nu ține de aritmetica importurilor, ci de modul în care este construit sistemul energetic european.
După ruptura de gazul rusesc în 2022, Europa a înlocuit o dependență geopolitică cu o dependență de piața globală a LNG, mult mai volatilă.
În prezent, prețul gazului european nu mai este determinat doar de volumele fizice livrate, ci și de tranzacțiile financiare realizate pe hub-ul Title Transfer Facility (TTF), care a devenit principalul reper de preț pentru continent.
TTF nu mai funcționează doar ca un hub fizic de tranzacționare a gazului, ci și ca o platformă financiară unde gazul este tranzacționat de fonduri speculative, algoritmi și traderi care reacționează la riscuri geopolitice sau la anticipări de piață.
În aceste condiții, piața europeană reacționează la riscuri potențiale, nu doar la cantitățile reale de gaz disponibile.
Un alt element structural care amplifică volatilitatea este faptul că Europa cumpără o mare parte din LNG pe piața spot, unde cargourile sunt tranzacționate liber.
Asia, în schimb, beneficiază de contracte pe termen lung, multe dintre ele istorice și indexate la prețul petrolului.
În cazul unei crize geopolitice, cargourile contractate ajung în Asia, iar Europa trebuie să concureze pe piața liberă pentru volumele rămase. Pentru a atrage metanierele, cumpărătorii europeni trebuie să ofere prețuri mai mari.
Într-un sistem în care gazul stabilește adesea prețul marginal al electricității, creșterea costului LNG se transmite imediat în economie, prin presiuni asupra industriei, inflației și facturilor la energie.
Analiza mai arată că reacțiile disproporționate ale pieței europene sunt influențate și de experiența din 2022, când fluxurile de gaz rusesc au fost întrerupte brusc.
După acel moment, piețele energetice europene au început să includă permanent scenarii extreme în prețuri. Astfel, chiar și riscurile ipotetice sunt reflectate rapid în cotațiile gazelor.
Asia nu a trecut recent printr-o întrerupere comparabilă a livrărilor și, în consecință, reacționează mai moderat.
Europa a ales un model de piață complet liberalizat, bazat pe competiție și tranzacționare liberă a energiei.
Potrivit lui Dumitru Chisăliță, acest model a adus eficiență economică, dar nu a creat mecanisme suficiente pentru a absorbi șocurile extreme.
În contrast, multe state asiatice operează sisteme energetice mai administrate, cu contracte pe termen lung și intervenții mai puternice ale statului.
Analiza indică și alte decizii strategice care au amplificat vulnerabilitatea Europei în ultimul deceniu.
Printre acestea se numără reducerea investițiilor interne în hidrocarburi, închiderea unor centrale nucleare – în special în Germania – și accelerarea tranziției către energie regenerabilă intermitentă, precum eolianul și solarul.
În perioadele în care producția regenerabilă este scăzută, sistemul energetic european devine dependent de centralele pe gaz.
În aceste condiții, orice creștere a prețului LNG se transmite rapid în întregul sistem energetic.
Un alt element critic este sistemul european al prețului marginal al energiei electrice.
În acest model, ultima centrală necesară pentru a acoperi cererea – de multe ori o centrală pe gaz – stabilește prețul pentru toată energia vândută pe piață.
Astfel, chiar și energia produsă din surse mai ieftine, precum eolianul sau nuclearul, este vândută la același preț stabilit de gaz.
În perioade de volatilitate pe piața LNG, acest mecanism amplifică rapid creșterile de preț în întreaga piață energetică.
Concluzia analizei este că actuala volatilitate a pieței europene nu este provocată direct de criza din Orientul Mijlociu, ci de modul în care Europa și-a construit sistemul energetic în ultimul deceniu.
„Europa nu cumpără doar LNG. Cumpără anxietate”, afirmă Dumitru Chisăliță.
Potrivit acestuia, continentul a construit un sistem bazat pe trei presupuneri fragile: că piața globală va rămâne permanent abundentă, că geopolitica nu va afecta livrările și că tranziția energetică poate fi realizată fără costuri de stabilitate.
Realitatea ultimilor ani a arătat însă că aceste ipoteze au fost prea optimiste. În aceste condiții, chiar și un risc geopolitic limitat poate genera reacții disproporționate în piața energetică europeană.
