România a recuperat puternic din decalajul față de Uniunea Europeană, dar intră într-o etapă dificilă, marcată de creștere economică aproape blocată, deficit bugetar încă foarte mare, datorie în urcare, energie scumpă și presiuni tot mai mari pe populație și firme. Acesta este, pe scurt, mesajul principal al raportului Comisiei Europene privind economia României.
Documentul arată o imagine amestecată: pe de o parte, România a avut una dintre cele mai rapide convergențe din Uniunea Europeană după aderare. PIB-ul pe cap de locuitor a urcat de la 44% din media UE în 2007 la aproximativ 78% în 2024. Pe de altă parte, modelul care a susținut această recuperare pare să fi ajuns într-un punct critic.
Comisia Europeană avertizează că avansul economic a încetinit puternic, după perioada de revenire post-pandemie, susținută de condiții monetare relaxate și de cheltuieli publice ridicate. Această combinație a dus la creșterea rapidă a deficitului bugetar și a deficitului de cont curent, ceea ce a afectat încrederea investitorilor și a forțat autoritățile să adopte, în vara anului 2025, un pachet important de consolidare fiscală, echivalent cu aproximativ 3,7% din PIB.
Potrivit raportului, creșterea economică reală a coborât sub 1% în 2025, mult sub potențialul României. Pentru 2026, Comisia Europeană estimează o creștere de doar 0,1%, adică practic stagnare.
Explicația este legată de efectele consolidării fiscale, de inflația încă ridicată și de scăderea veniturilor reale disponibile. Cu alte cuvinte, populația are mai puțini bani de cheltuit, consumul încetinește, iar statul este obligat să reducă ritmul cheltuielilor.
O revenire este așteptată abia din 2027, când economia ar putea crește cu 2,3%, susținută de investițiile private și de finalizarea unor proiecte mari finanțate prin PNRR. Totuși, Comisia avertizează că această proiecție poate fi afectată de riscuri geopolitice, instabilitate politică internă, incertitudini privind consolidarea fiscală și întârzieri în implementarea investițiilor din PNRR.
Raportul arată că măsurile fiscale adoptate în 2025 au început să reducă deficitul bugetar, însă România rămâne într-o zonă vulnerabilă. După un deficit de 9,3% din PIB în 2024, acesta a coborât la 7,9% din PIB în 2025 și este estimat la 6,2% în 2026 și 5,8% în 2027.
Chiar și așa, nivelul rămâne ridicat. Datoria publică, ajunsă la 59,3% din PIB în 2025, este așteptată să treacă de 60% din PIB în 2026 și să continue să crească în 2027.
Comisia Europeană subliniază că deficitul bugetar mare a fost unul dintre principalii factori care au alimentat dezechilibrele externe și nevoia ridicată de finanțare. Fără continuarea consolidării fiscale, combinată cu politici prudente de venituri și reforme structurale, România rămâne expusă la deteriorarea ratingului de țară și la schimbări negative ale percepției investitorilor.
Raportul nu se oprește doar la nivelul deficitului, ci pune accent pe calitatea finanțelor publice. Comisia arată că România a redus deficitul prin două mari pachete de reforme fiscale, iar pe partea de cheltuieli s-a bazat în principal pe înghețări ample ale salariilor din sectorul public și ale pensiilor.
Însă problema structurală rămâne colectarea slabă. România are cele mai mari decalaje de conformare din Uniunea Europeană la TVA și la impozitul pe profit. Decalajul de colectare este estimat la aproximativ 30% în cazul TVA și la 44% în cazul impozitului pe profit.
Asta înseamnă că statul nu pierde bani doar pentru că taxele ar fi prea mici, ci pentru că nu reușește să colecteze eficient taxele existente. Comisia insistă asupra digitalizării administrației fiscale și asupra reformelor asumate prin PNRR, care ar trebui să ducă la o creștere semnificativă a colectării TVA fără majorarea cotelor.
În paralel, România trebuie să își îmbunătățească procesul bugetar, pentru a opri tendința de a cheltui peste planurile aprobate. Raportul notează că bugetul pe 2026 pare construit pe ipoteze credibile, dar avertizează că respectarea strictă a planurilor bugetare pe mai mulți ani este esențială pentru credibilitate și pentru reducerea costurilor de finanțare.
Un alt punct important este nivelul foarte ridicat al investițiilor publice. Comisia arată că investițiile publice au ajuns la 7,2% din PIB în 2025 și sunt estimate la 8% din PIB în 2026, niveluri de peste două ori mai mari decât media Uniunii Europene.
Pe termen scurt, aceste investiții pot fi justificate prin suprapunerea fondurilor din PNRR și din politica de coeziune. Problema este sustenabilitatea lor pe termen mediu și, mai ales, calitatea proiectelor.
Comisia atrage atenția că România trebuie să controleze și să prioritizeze mai bine investițiile publice, inclusiv la nivel local. În lipsa unei selecții clare a proiectelor, investițiile pot deveni o sursă suplimentară de presiune bugetară, nu un motor real de dezvoltare.
România are prin PNRR o alocare totală de 21,4 miliarde de euro, echivalentă cu 6,6% din PIB. Până în mai 2026, țara primise 10,7 miliarde de euro, adică aproximativ jumătate din alocare, după îndeplinirea a 144 de jaloane și ținte.
Raportul menționează mai multe rezultate: reforma pensiilor publice, legislația privind decarbonizarea, digitalizarea ANAF, îmbunătățirea unor servicii sociale, digitalizarea universităților, măsuri pentru reducerea abandonului școlar și renovarea clădirilor pentru eficiență energetică.
Totuși, Comisia subliniază că întârzierile recurente în implementarea marilor programe europene, inclusiv PNRR, arată o problemă mai profundă: administrația publică nu are suficientă agilitate și eficiență pentru a planifica și implementa proiecte complexe.
Raportul dedică un capitol important energiei. Comisia arată că accesibilitatea energiei rămâne o provocare pentru România, după șocul de prețuri început în 2021 și după anii de intervenții ale statului.
Între noiembrie 2021 și iunie 2025, Guvernul a menținut plafonarea prețurilor la electricitate și schema de compensare, protejând gospodăriile de prețurile pieței. Însă eliminarea plafonului în iulie 2025, majorarea TVA la energie de la 19% la 21% și un val de căldură au făcut ca facturile gospodăriilor să se dubleze.
Prețurile s-au stabilizat ulterior, dar raportul arată că România a avut în 2025 un preț angro al electricității de 110 euro/MWh, al patrulea cel mai ridicat din Uniunea Europeană. Cauza principală indicată este dependența încă ridicată de combustibili fosili, dar și întârzierea investițiilor în rețele, stocare și flexibilitate.
Comisia recomandă accelerarea investițiilor în energie regenerabilă, rețele, stocare și interconexiuni. România a făcut progrese prin schemele pentru proiecte eoliene și fotovoltaice, dar capacitatea de stocare rămâne foarte redusă, iar cadrul legal pentru comunitățile de energie și partajarea energiei este încă neclar.
Raportul avertizează că baza industrială a României rămâne importantă pentru exporturi și productivitate, dar este tot mai presată de costuri ridicate cu energia, creșteri salariale rapide și cerere externă slabă. Ponderea industriei în PIB a scăzut de la aproape 25% în 2015 la sub 17% în 2025.
Sectoarele energointensive, precum metalurgia și industria chimică, au fost printre cele mai afectate. În același timp, România nu reușește să transforme avantajele existente în productivitate mai mare la nivelul întregii economii.
Comisia notează că România este clasificată drept „inovator emergent” și ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană în Tabloul european al inovării din 2025, cu 37,7% din media UE. Cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare au fost de doar 0,5% din PIB în 2024, față de media europeană de 2,2%.
Mediul de afaceri are nevoie de mai puține reglementări, mai multă predictibilitate legislativă și fiscală și o administrație publică mai eficientă, arată raportul.
Comisia critică modificările repetate ale legislației fiscale, folosirea frecventă a ordonanțelor de urgență, perioadele scurte de pregătire a legilor și evaluările de impact insuficiente. Toate acestea afectează deciziile de investiții.
România are și probleme în zona achizițiilor publice. Ponderea licitațiilor cu un singur ofertant a fost de 38% în 2025, față de media UE de 29%, ceea ce indică un nivel slab de competiție în mai multe sectoare. În plus, achizițiile publice rămân o zonă cu risc ridicat de corupție.
Unul dintre cele mai dure diagnostice ale raportului privește educația. România are un deficit sever de competențe de bază: peste 40% dintre elevii de 15 ani sunt sub nivelul minim la matematică, citire și științe.
Decalajele dintre rural și urban sunt foarte mari. În mediul rural, rata abandonului școlar timpuriu ajunge la 23,7%, față de 4,6% în mediul urban. România are, de asemenea, cel mai scăzut nivel din UE al tinerilor de 25-34 de ani cu studii superioare: 23,2%, față de media europeană de 44,1%.
Deficitul de competențe digitale este la fel de grav. Doar 31,8% dintre români au competențe digitale de bază, față de 60,4% media UE. Comisia avertizează că aceste probleme afectează direct productivitatea, inovarea și capacitatea României de a urca în lanțurile valorice europene.
Raportul arată că România are în continuare unul dintre cele mai ridicate riscuri de sărăcie sau excluziune socială din Uniunea Europeană. Rata este de 27,94%, față de media UE de 20,9%. Copiii sunt și mai expuși, cu o rată de 32,8%, față de 24,3% în UE.
Comisia atrage atenția asupra accesului insuficient la servicii sociale, medicale și educaționale, mai ales în zonele rurale și în comunitățile vulnerabile. România are probleme grave și în sănătate, unde mortalitatea prevenibilă și tratabilă rămâne foarte ridicată, iar medicina primară este slab dezvoltată.
Îngrijirea pe termen lung, în special îngrijirea la domiciliu, este insuficientă, iar serviciile comunitare pentru persoanele cu dizabilități sunt încă limitate. În același timp, locuințele sociale sunt puține, deși nevoia este mare.
Raportul avertizează și asupra riscurilor climatice. România este foarte vulnerabilă la secete, inundații și valuri de căldură, cu efecte asupra agriculturii, infrastructurii, energiei, sănătății și resurselor de apă.
Numărul evenimentelor extreme de tip inundație a crescut de la 94 în 2010 la 215 în 2022. În plus, doar 1% din pierderile provocate de fenomene meteo și climatice sunt asigurate privat, ceea ce poate transforma dezastrele naturale în costuri suplimentare pentru bugetul public.
Comisia recomandă integrarea rezilienței climatice în investițiile publice și creșterea gradului de asigurare împotriva riscurilor climatice.
Un element pozitiv al raportului este că România dispune de resurse europene semnificative. Fondurile de coeziune pentru perioada 2021-2027 ajung la 30,9 miliarde de euro, iar cu cofinanțarea națională suma urcă la 42 de miliarde de euro, echivalentul a 8% din PIB-ul României din 2024.
Banii sunt destinați competitivității, inovării, IMM-urilor, tranziției verzi, eficienței energetice, educației, serviciilor sociale, sănătății, infrastructurii și sprijinului pentru persoanele vulnerabile.
În plus, România ar urma să primească până la 6 miliarde de euro prin Fondul Social pentru Climă, în perioada 2026-2032, pentru a atenua impactul social al noului sistem ETS2 asupra gospodăriilor vulnerabile și micilor afaceri.
Mesajul general al Comisiei Europene este că România nu mai poate continua cu același model de creștere. Recuperarea față de UE a fost reală, dar următoarea etapă cere reforme mai grele: colectare fiscală mai bună, administrație mai eficientă, investiții publice mai bine alese, energie mai ieftină și mai curată, educație mai bună, inovare, sprijin real pentru firme și servicii sociale care să reducă decalajele dintre regiuni și dintre rural și urban.
