Europa se apropie de sezonul rece cu depozitele de gaze mult mai goale decât în urmă cu un an, în timp ce conflictul din Orientul Mijlociu împinge prețurile energiei în sus. În același timp, planul Uniunii Europene de eliminare a importurilor de combustibili din Rusia înaintează mult mai lent decât fusese promis.
Depozitele de gaze ale UE sunt pline în proporție de aproximativ 67%, față de 80% în aceeași perioadă a anului trecut, potrivit datelor citate de Reuters.
Diferența poate deveni importantă dacă Europa va avea o iarnă rece, dacă livrările globale de gaze naturale lichefiate vor fi perturbate sau dacă prețurile asiatice vor atrage cargourile de GNL departe de porturile europene.
Curtea de Conturi Europeană avertizează că reducerea dependenței de gazul rusesc nu a fost obținută numai prin investiții și diversificarea surselor.
La scăderea consumului au contribuit vremea relativ blândă și prețurile mari, care au obligat populația și industria să folosească mai puțină energie.
Ponderea Rusiei în importurile europene de gaze a coborât de la aproximativ 45% înaintea invadării Ucrainei la 12%. Totuși, dispariția ultimelor livrări va fi mai dificilă, mai ales într-o perioadă în care oferta globală este din nou tensionată. Reuters
Comisia Europeană estimase că planul de desprindere de energia rusească necesită investiții de aproximativ 300 de miliarde de euro.
Până acum, statele au angajat numai 54,3 miliarde de euro. Diferența uriașă poate indica fie că necesarul inițial a fost supraestimat, fie că guvernele nu reușesc să pregătească și să execute proiectele suficient de repede.
Sunt necesare terminale, conducte, capacități regenerabile, centrale flexibile, instalații de stocare și rețele care să permită transportul energiei între state.
UE ar urma să interzică toate importurile de GNL rusesc începând cu 1 ianuarie 2027. Măsura va elimina o sursă care încă acoperă o parte din consumul european.
Într-o piață normală, volumele pot fi înlocuite cu livrări din Statele Unite, Qatar și alți producători. Într-o perioadă de criză, Europa va concura însă cu Asia pentru aceleași cargouri, iar competiția se va reflecta în preț.
România se află într-o poziție mai bună decât multe state europene, deoarece își acoperă cea mai mare parte a consumului din producția internă. Avantajul se va consolida odată cu intrarea în producție a noilor zăcăminte din Marea Neagră.
Aceasta nu înseamnă însă că facturile românilor sunt complet protejate. România face parte din piața europeană, iar cotațiile regionale influențează contractele, costurile furnizorilor și prețurile pentru industrie.
O criză europeană poate ajunge în România chiar dacă în conducte există gaze produse intern. Efectul se transmite prin preț, cererea regională și costurile suportate de furnizori și de stat.
