Inflația nu mai este doar o cifră din comunicatele oficiale sau un indicator urmărit de economiști. În actualul context economic, ea se simte direct în salarii, pensii și economii, mai ales atunci când economia nu mai crește suficient pentru a compensa pierderea de putere de cumpărare. Profesorul de finanțe comportamentale Adrian Mitroi a explicat, în cadrul emisiunii „Totul despre bani”, de la DCBusiness, că România se confruntă cu o combinație dificilă: lipsă de creștere economică, inflație persistentă și presiuni tot mai mari asupra veniturilor populației.
Potrivit acestuia, problema actuală este cu atât mai serioasă cu cât România nu mai beneficiază de argumentul care, ani la rând, a susținut încrederea investitorilor și a finanțatorilor: creșterea economică. În lipsa acesteia, veniturile populației sunt expuse direct inflației, iar economiile își pierd valoarea fără ca oamenii să mai aibă compensarea venită din salarii mai mari, pensii mai mari sau oportunități economice mai bune.
Adrian Mitroi a explicat că, în mod tradițional, România era obișnuită cu o relație între creștere economică și inflație. Cu alte cuvinte, prețurile urcau, dar economia mergea înainte, consumul era puternic, salariile creșteau, iar statul putea susține mai ușor majorări de venituri sau programe de sprijin. Acum, însă, situația este diferită.
Profesorul spune că România intră într-o zonă în care economia stagnează sau chiar se corectează, dar inflația rămâne prezentă. Această combinație este periculoasă pentru populație, pentru că reduce puterea de cumpărare exact într-un moment în care nu mai există suficientă tracțiune economică pentru a echilibra pierderile. Adrian Mitroi a descris situația astfel: „Acum nu mai avem creștere economică”. Iar lipsa acestui motor schimbă radical datele problemei.
Creșterea economică era, în opinia sa, „cel mai bun prieten” al României, pentru că susținea indicatorii macroeconomici, facilita finanțarea statului, ajuta cursul, creditarea și încrederea investitorilor. Fără acest sprijin, presiunea se mută direct pe populație, iar efectele se văd în viața de zi cu zi: prețuri mai mari, venituri reale mai mici și economii care se devalorizează.
Una dintre cele mai importante concluzii ale analizei este că inflația lovește simultan în două zone esențiale pentru populație: veniturile curente și economiile acumulate. Salariile și pensiile pot crește nominal, dar dacă prețurile cresc mai repede sau dacă economia nu mai poate susține majorări reale, oamenii ajung să cumpere mai puțin cu aceiași bani.
Adrian Mitroi a atras atenția că veniturile salariale și pensiile sunt „puternic depreciate” de inflație, mai ales în lipsa unei creșteri economice care să ajute economia să genereze venituri mai mari. Pentru salariați, acest lucru înseamnă că majorările pot fi rapid înghițite de scumpiri. Pentru pensionari, efectul este și mai dur, deoarece veniturile sunt fixe sau cresc doar prin decizii administrative, în timp ce prețurile se ajustează continuu.
Situația este complicată și de faptul că statul are tot mai puțin spațiu bugetar pentru politici de sprijin. Într-o economie care nu mai crește suficient, majorările de venituri devin mai greu de finanțat, iar orice promisiune publică trebuie susținută prin bani reali, nu doar prin decizie politică.
Mitroi a insistat asupra efectului resimțit de clasa de mijloc și de persoanele cu venituri reduse. Aceste categorii sunt cele mai expuse atunci când inflația se menține ridicată, iar economia nu mai produce creștere suficientă. Clasa de mijloc are, de regulă, rate, cheltuieli recurente, economii în lei și planuri de consum sau investiții personale. Într-un astfel de context, toate acestea devin mai greu de susținut.
Pentru cei cu venituri mici, inflația se simte și mai repede, pentru că o parte mare din buget merge spre alimente, utilități, transport și medicamente. Dacă aceste cheltuieli cresc, nu mai rămâne aproape nimic pentru economisire sau pentru cheltuieli neprevăzute. Practic, inflația devine o taxă invizibilă care reduce nivelul de trai fără să apară explicit pe fluturașul de salariu sau pe talonul de pensie.
Profesorul a explicat că România se află într-un moment în care nu mai are stimuli economici suficienți și nici o politică economică limpede care să redea încrederea. În lipsa acestor elemente, populația ajunge să suporte direct costurile dezechilibrelor.
Pe lângă salarii și pensii, inflația afectează și economiile. Banii puși deoparte își pierd valoarea atunci când prețurile cresc, mai ales dacă dobânzile obținute de populație nu acoperă inflația reală resimțită în consum. Pentru românii care au economisit în lei, presiunea este dublă: pe de o parte, scumpirile reduc valoarea banilor, iar pe de altă parte, incertitudinea economică îi face pe oameni mai prudenți.
Adrian Mitroi a pus problema în termeni simpli: veniturile și economiile sunt afectate în același timp. Asta înseamnă că oamenii nu pierd doar din ceea ce câștigă lunar, ci și din ceea ce au acumulat anterior. Pentru o familie care a economisit pentru o locuință, pentru educația copiilor sau pentru o rezervă de urgență, inflația persistentă poate însemna amânarea planurilor sau reducerea obiectivelor.
Această erodare este cu atât mai periculoasă cu cât se produce lent. Nu apare ca o tăiere directă de venit, dar se vede în coșul de cumpărături, în facturi, în rate și în capacitatea tot mai redusă de a pune bani deoparte.
În discuția despre veniturile populației, Adrian Mitroi a făcut referire și la creșterea salariului minim. În opinia sa, această măsură nu este suficientă pentru a rezolva problema de fond. Profesorul a avertizat că, în actualul context, majorarea salariului minim poate fi mai degrabă o soluție parțială, care nu schimbă fundamental situația economică: „O să vină salariul minim de creștere, nu este suficient asta și este mai degrabă mai mare beleaua decât ocaua”.
Mesajul este că veniturile nu pot fi susținute doar prin decizii administrative, dacă economia nu produce suficientă valoare, dacă investițiile sunt puse în așteptare și dacă statul nu are o politică economică predictibilă. O majorare a salariului minim poate ajuta temporar o parte dintre angajați, dar poate pune presiune pe firmele mici, pe costuri și, în final, chiar pe prețuri.
Într-un mediu economic fragil, creșterile de venituri trebuie însoțite de măsuri care stimulează productivitatea, investițiile și stabilitatea fiscală. Altfel, riscul este ca majorările să fie rapid anulate de inflație.
Pentru populație, efectul concret al acestei situații este simplu: banii ajung mai greu de la o lună la alta. Salariile pot crește, dar nu suficient. Pensiile pot fi indexate, dar scumpirile pot anula rapid majorările. Economiile pot rămâne în cont, dar valoarea lor reală scade. Iar dacă dobânzile, cursul sau costurile de finanțare cresc, presiunea ajunge tot la consumatori, prin rate, prețuri și taxe.
Analiza lui Adrian Mitroi arată că România nu se confruntă doar cu o problemă de inflație, ci cu o problemă de ansamblu: economie fără tracțiune, venituri vulnerabile, economii erodate și un stat cu spațiu tot mai limitat de intervenție. Într-un astfel de context, cea mai mare povară cade pe oamenii obișnuiți, în special pe cei care trăiesc din salarii, pensii sau economii acumulate în ani de muncă.
Iar dacă economia nu revine pe creștere, inflația nu va mai fi doar o temă de analiză macroeconomică, ci o problemă zilnică pentru milioane de români.
