Legea offshore se schimbă. Cote de personal cu rezidență fiscală în România și raportări lunare la ANAF

Companiile care desfășoară operațiuni petroliere în Marea Neagră ar putea avea noi obligații privind structura personalului, plata taxelor și raportările către autorități. O propunere legislativă depusă la Senat introduce cote minime de lucrători cu rezidență fiscală în România și extinde răspunderea titularilor acordurilor petroliere inclusiv asupra impozitelor datorate de angajații unor subcontractori.

Măsurile apar în proiectul B425/2026, care modifică Legea offshore nr. 256/2018. Inițiativa, semnată de parlamentari AUR, a fost înregistrată la Senat pe 30 iunie 2026 și se află la începutul procedurii legislative. Proiectul a fost trimis pentru avize Consiliului Legislativ, Consiliului Fiscal, Consiliului Economic și Social și Consiliului Concurenței, iar Guvernului i-a fost solicitat un punct de vedere, potrivit fișei legislative publicate de Senat.

Nu este vorba obligatoriu despre cetățeni români

Proiectul nu impune direct o cotă de cetățeni români, ci una de persoane cu rezidență fiscală în România. Diferența este importantă: un cetățean străin poate deveni rezident fiscal în România, în timp ce un cetățean român poate avea rezidența fiscală în alt stat.

Potrivit formei depuse la Senat, titularii acordurilor petroliere offshore ar trebui să se asigure că persoanele cu rezidență fiscală în România reprezintă cel puțin:

• 40% din personalul-nucleu în etapa de explorare;
• 40% în etapa de dezvoltare;
• 50% în etapa de exploatare.

Separat, cel puțin 70% din personalul-nucleu ar trebui să fie format, cumulat, din persoane cu rezidență fiscală în România și cetățeni ai Uniunii Europene, Spațiului Economic European sau Elveției care au drept de muncă în UE.

Pragurile ar urma să fie calculate pentru fiecare an calendaristic și separat pentru fiecare acord petrolier offshore.

Cine intră în categoria „personal-nucleu”

Noua categorie ar cuprinde persoanele angajate direct de titularul acordului petrolier sau de un subcontractor aflat în relație contractuală directă cu acesta, dacă desfășoară activități legate de acordul offshore și sunt prezente cel puțin 150 de zile într-un interval de 12 luni consecutive în România sau în zona maritimă aflată sub jurisdicția statului român.

La calcularea perioadei ar intra inclusiv zilele petrecute pe instalațiile offshore, perioadele de standby, zilele de îmbarcare și debarcare, precum și activitatea desfășurată în bazele operaționale sau sediile tehnice din România.

Pragul de 150 de zile a fost ales, potrivit inițiatorilor, pentru a ține cont de sistemul de rotație 28 de zile cu 28 de zile utilizat în industria offshore.

Compania ar putea plăti taxele neachitate de angajator

Una dintre cele mai importante modificări este introducerea unei prezumții potrivit căreia membrii personalului-nucleu au centrul intereselor vitale în România. Prezumția ar fi relativă, ceea ce înseamnă că ar putea fi contestată prin documente și dovezi contrare.

Titularul acordului petrolier ar urma însă să răspundă solidar cu angajatorul formal pentru plata impozitului pe veniturile salariale și a contribuțiilor sociale aferente activității desfășurate în România.

Răspunderea ar funcționa indiferent de forma juridică prin care lucrătorul a ajuns în proiect. Astfel, compania care deține acordul petrolier ar putea fi urmărită pentru obligații fiscale generate de personal angajat de societăți de furnizare a forței de muncă sau de subcontractori.

Pentru operatori, prevederea poate însemna verificări fiscale mai stricte înaintea selectării contractorilor, garanții contractuale suplimentare și costuri mai mari de administrare. Riscul fiscal nu ar mai rămâne doar la firma care apare formal ca angajator.

Registru transmis lunar la ANAF

Titularii acordurilor offshore ar trebui să transmită ANAF, până pe data de 25 a lunii următoare, un Registru al personalului-nucleu.

Documentul ar cuprinde, pentru fiecare persoană, cetățenia, statul de rezidență fiscală, numărul zilelor petrecute în România sau în zona offshore, tipul raportului juridic, angajatorul formal, subcontractorul și etapa operațiunilor petroliere în care lucrează.

Subcontractorii ar fi obligați să furnizeze lunar aceste informații titularului. Proiectul prevede chiar introducerea obligatorie a unei clauze de raportare în contractele încheiate cu aceștia.

Datele ar urma să fie verificate printr-un schimb de informații între administrația fiscală, autoritatea pentru resurse minerale, Inspecția Muncii și Garda de Coastă. Un raport agregat privind structura personalului offshore ar urma să fie publicat anual.

Amenzi raportate la valoarea producției

Sancțiunile diferă în funcție de obligația încălcată.

Pentru nerespectarea pragurilor de personal, amenda ar fi de 0,1% din valoarea producției anuale pentru fiecare punct procentual lipsă. Totalul sancțiunilor aplicate pentru aceste abateri nu ar putea depăși 5% din valoarea producției anuale aferente acordului respectiv.

Netransmiterea registrului către ANAF sau raportarea unor informații incorecte ori incomplete ar putea fi sancționată cu amenzi cuprinse între 100.000 și un milion de lei pentru fiecare lună de raportare. Aceeași sancțiune ar putea fi aplicată subcontractorilor care nu furnizează datele necesare.

Amenda de până la cinci milioane de lei apare distinct și ar viza nerespectarea obligațiilor de contribuție la programele universitare, de cercetare, stagii și burse pentru formarea specialiștilor în domeniul offshore.

Proiectul ar putea fi blocat înainte de etapa următoare

După constatarea nerespectării cotelor, titularul ar avea la dispoziție 90 de zile pentru a depune un plan de corecție, care ar putea fi derulat pe o perioadă de cel mult 18 luni.

Planul ar trebui să includă măsuri concrete de recrutare, formare profesională și colaborare cu instituții de învățământ superior. Dacă societatea nu depune planul, nu îl respectă sau rămâne în afara pragurilor după expirarea termenului, autoritatea ar putea suspenda autorizarea trecerii la următoarea etapă a operațiunilor petroliere.

Suspendarea nu ar opri activitățile aflate deja în desfășurare, dar ar putea întârzia dezvoltarea ulterioară a unui perimetru.

Ce înseamnă pentru Neptun Deep

Impactul imediat asupra Neptun Deep ar fi mai limitat decât lasă să se înțeleagă formularea generală a proiectului.

Acordurile încheiate înainte de intrarea în vigoare a noii legi ar rămâne, în principiu, sub regimul existent în privința cotelor și sancțiunilor. Pentru acestea s-ar aplica imediat numai obligația raportării lunare a personalului.

Noile cote ar deveni obligatorii în cazul acordurilor încheiate după intrarea în vigoare a legii, dar și atunci când un acord mai vechi este prelungit sau modificat substanțial prin acte adiționale. Aprobarea unei asemenea modificări ar fi condiționată de acceptarea integrală a noului regim.

Neptun Deep este dezvoltat de OMV Petrom și Romgaz, fiecare cu o participație de 50%. Investiția în etapa de dezvoltare este estimată la până la patru miliarde de euro, iar începerea producției este programată pentru 2027. Lucrările implică numeroși contractori internaționali și echipamente specializate, inclusiv nave și echipe mobilizate din afara României. Platforma Neptun Alpha a fost instalată în iulie 2026, iar contractul principal pentru infrastructura offshore a fost atribuit grupului italian Saipem.

În consecință, dacă proiectul legislativ ar fi adoptat în forma actuală, efectul imediat asupra Neptun Deep ar fi în special administrativ și fiscal: evidența personalului, verificarea rezidenței fiscale și colectarea informațiilor de la contractori. Aplicarea cotelor de 40% sau 50% ar depinde de eventuale prelungiri ori modificări substanțiale ale acordului petrolier.

Posibilă problemă de compatibilitate cu legislația UE

Inițiatorii susțin că înlocuirea criteriului actual al cetățeniei române cu cel al rezidenței fiscale elimină discriminarea directă și face legislația compatibilă cu dreptul european.

Totuși, compatibilitatea nu este automată. Articolul 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene interzice discriminarea pe criterii de cetățenie în domeniul ocupării forței de muncă, iar jurisprudența europeană include și formele indirecte de discriminare. Regulamentul UE nr. 492/2011 garantează lucrătorilor din statele membre accesul nediscriminatoriu la locurile de muncă și aceleași condiții de angajare.

O cotă legată de rezidența fiscală poate afecta în practică mai ales lucrătorii mobili din alte state membre, chiar dacă nu face trimitere la cetățenie. Din acest motiv, ar trebui analizat dacă măsura urmărește un obiectiv legitim, dacă este necesară și dacă pragurile stabilite sunt proporționale cu scopul urmărit.

La data publicării proiectului nu există încă un aviz definitiv al instituțiilor competente sau o evaluare oficială a Comisiei Europene care să confirme compatibilitatea noilor cote cu libertatea de circulație a lucrătorilor.

Inițiatorii estimează că măsurile ar putea aduce bugetului României între 400 de milioane și trei miliarde de euro în 25 de ani, prin taxele și contribuțiile achitate de personalul devenit rezident fiscal. Estimarea apare însă în expunerea de motive și nu este însoțită, în această etapă, de o evaluare independentă.