EXCLUSIV Adrian Negrescu: „După Paște vine nota de plată”. La ce trebuie să ne așteptăm
06 Aprilie 2026
Analiza situației posturilor din administrația locală, care a fost prezentată de premierul Ilie Bolojan și publicată pe site-ul Guvernului, arată că aproape 32% dintre posturile prevăzute de lege sunt fie neînființate, fie vacante. Practic, o treime din aparatul administrativ local există doar pe hârtie, în timp ce realitatea arată o structură mai redusă.
Diferența dintre normativ și realitate
Potrivit datelor centralizate de Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Dezvoltării, pe baza raportărilor prefecturilor, numărul maxim de posturi care pot fi înființate în administrația locală din România este de aproximativ 190.000. Acest plafon se calculează conform O.U.G. nr. 63/2010, în funcție de numărul de locuitori din fiecare unitate administrativ-teritorială.
Totuși, organigramele reale aprobate de autoritățile locale însumează 164.000 de posturi, adică cu 26.000 mai puțin decât numărul maxim permis de lege. Rezultă că multe primării și consilii județene aleg să nu își ocupe la maximum plafonul disponibil, ceea ce înseamnă o diferență de 14% față de limita legală.
Posturi vacante în proporție de 21%
Din cele 164.000 posturi existente în organigramele aprobate, aproximativ 129.000 sunt ocupate efectiv. Restul de 35.000 de posturi, adică 21%, rămân vacante.
Situația variază însă de la o localitate la alta, în funcție de deciziile luate de autoritățile locale și de capacitatea financiară a acestora. Unele primării au organigrame aproape complet ocupate, în timp ce altele funcționează cu deficit semnificativ de personal.
O treime dintre posturi, doar pe hârtie
La nivel agregat, din cele 190.000 de posturi prevăzute de legislație, 61.000 nu sunt ocupate – fie pentru că nu au fost înființate în organigrame, fie pentru că sunt lăsate vacante. Această cifră reprezintă 32% din total.
Analiza arată astfel că orice discuție despre reducerea de personal în administrația locală trebuie privită în context. Dacă s-ar aplica o reducere de 25%, aceasta s-ar suprapune cu posturi care oricum nu există sau nu sunt ocupate, iar efectul real ar fi marginal. Abia o reducere de peste 30% ar începe să afecteze posturile ocupate efectiv de angajați.
Citește și: Salarii majorate cu până la 40% pentru personalul Autorității de Audit
Impactul simulărilor și posibile ajustări
Pe baza datelor, au fost realizate simulări privind reducerea de personal:
-
o reducere de 10% ar însemna echivalentul a 40% din posturile ocupate raportat la normativul maxim;
-
o reducere de 15% ar echivala cu 45% din posturile ocupate.
De asemenea, pentru poliția locală și serviciile de pază s-a aplicat formula de 1 post la 1.000 de locuitori, iar în simulări a fost luată în calcul și ipoteza 1 post la 1.200 de locuitori.
Aceste ajustări au rolul de a arăta că, deși normativul maxim poate părea mare, în realitate ocuparea efectivă este mult mai redusă.
Discrepanțe între localități și oportunități de corectare
Un aspect important scos în evidență de analiză este că situația diferă mult de la o unitate administrativ-teritorială la alta. În timp ce unele localități se apropie de plafonul maxim, altele au scheme de personal mult mai restrânse.
Astfel, documentul sugerează că analiza comparativă între UAT-uri poate fi o oportunitate pentru ajustarea schemelor de personal. În loc să se vorbească doar despre reduceri la nivel central, ar putea fi încurajată o calibrare realistă la nivel local, în funcție de nevoile fiecărei comunități.
Marja de eroare și limitele raportării
Datele colectate provin din raportările prefecturilor și au fost centralizate de MAI și MDLPA. Se menționează că există un grad de eroare de aproximativ ±2% la nivel național, generat de diferențele de raportare dintre județe. Totuși, tendințele generale sunt clare: există o discrepanță consistentă între ceea ce prevede legea, ceea ce decid autoritățile locale și ceea ce se ocupă efectiv.
Administrația locală din România funcționează, în fapt, cu aproximativ două treimi din numărul de posturi prevăzut de legislație. Restul sunt posturi neînființate sau vacante, ceea ce ridică întrebări despre eficiența reală a aparatului administrativ.
Pentru autoritățile centrale, analiza arată că reducerile „pe hârtie” nu aduc neapărat economii semnificative, iar pentru autoritățile locale reprezintă un instrument util de autoevaluare. Într-un context în care presiunea pentru reformă administrativă este tot mai mare, cifrele confirmă că problema nu este doar dimensiunea aparatului, ci și modul în care sunt calibrate și utilizate resursele existente.
