Poți plăti mai puțin la curent fără panouri? Da, dacă ai asta
23 Februarie 2026
Impactul pe petrol, în primele ore după o lovitură militară majoră, e mai puțin despre câte barili „dispar” efectiv și mai mult despre frică, prime de risc și cât de repede se blochează logistica. Iar în cazul Venezuelei, tocmai logistica și sancțiunile sunt deja „butoiul cu pulbere”: înainte de atac, exporturile fuseseră deja lovite de măsuri americane (inclusiv interdicții/opriri de nave și capturi de încărcături), ceea ce a redus semnificativ ieșirile din țară, notează Reuters.
Ce vede piața în știrea „Maduro extras” și de ce poate urca Brent
Piața aude „SUA au lovit Caracas, explozii, stare de urgență, liderul scos din țară” și pune instant o primă de risc geopolitic în preț, chiar dacă Venezuela nu mai e de mult „robinetul” care mișcă singur piața globală. Reuters și AP descriu operațiunea ca un șoc politic și militar, iar astfel de episoade ridică de obicei costurile de asigurare, riscul pe transport și nervozitatea din tranzacționare.
A doua componentă e efectul de propagare: când un conflict escaladează în Caraibe, nu se tranzacționează doar „barili venezueleni”, ci probabilitatea unor pași următori (blocade mai dure, sabotaje, lovirea infrastructurii, reacții regionale, inclusiv pe rutele maritime). Columbia, de pildă, și-a întărit dispozitivul la graniță de teama unui val de refugiați, semn că vecinii se pregătesc pentru instabilitate, iar instabilitatea se taxează în petrol.
Citește și: Alertă internațională: SUA lansează atacuri asupra Venezuelei, Maduro și soția sa capturați
De ce, în același timp, creșterea poate fi limitată și scurtă
Argumentul „prețul sare la 70–80 $/baril” pe termen foarte scurt (cum sugerează analistul citat de TASS) se lovește de două realități.
Prima: producția Venezuelei e relativ mică la scara globală (sub 1 milion bpd în multe estimări recente), iar piața intră în 2026 cu discuții serioase despre surplus de ofertă și creșteri de producție în cadrul OPEC+. Dacă fundalul e „surplus”, șocurile geopolitice tind să fie niște vârfuri care se sting, nu trenduri care țin luni, spun experții IEA.
A doua: chiar în ziua atacului, surse citate de Reuters au spus că infrastructura petrolieră și operațiunile PDVSA nu ar fi fost afectate direct și că fluxurile continuau, cel puțin inițial. Asta taie combustibilul dintr-un raliu mare: fără întreruperi fizice, rămâne mai ales „verbal intervention” și panică de moment.
Cu alte cuvinte: da, poate apărea un salt rapid (mai ales în primele sesiuni pe burse), dar pentru un 70–80 susținut este nevoie de una dintre următoarele: exporturi blocate clar și prelungit, lovirea instalațiilor, sau un efect de contagiune regională care să schimbe percepția despre securitatea livrărilor.
„Barilul” care contează: nu volumul, ci tipul de țiței și clienții lui
Venezuela contează disproporționat prin calitate: are mult țiței greu, relevant pentru anumite rafinării (inclusiv din SUA), iar o problemă pe acest tip de baril poate mări diferențialele și marjele pe produse, chiar dacă „global supply” nu se prăbușește.
Aici intră și nuanța politică: dacă Washington strânge și mai tare șurubul, efectul imediat nu e doar „mai puține exporturi”, ci discounturi mai mari, petroliere care ocolesc zona, stocare pe mare și costuri logistice crescute. Exact asta se vedea deja, înainte de atac, prin evitarea apelor venezuelene de către unele companii și prin comprimarea exporturilor.
Paradoxul: pe termen mediu, schimbarea de regim ar putea trage prețul petrolului în jos
E partea pe care traderii o țin în minte chiar când cumpără pe panică: dacă după un șoc politic apare o tranziție care relaxează sancțiunile și aduce investiții (de tip Chevron sau alți operatori), atunci Venezuela poate crește producția în timp. Nu „mâine dimineață”, pentru că infrastructura e uzată și costurile sunt mari, dar suficient cât să schimbe povestea în 6–18 luni.
Există deja un context de licențe/derogări care au permis unor companii americane să opereze limitat în Venezuela, ceea ce arată că „canalele” pot fi redeschise politic atunci când Washington vrea.
De aceea, scenariul cel mai probabil ca dinamică de preț e acesta: un spike pe risc (zile), apoi o normalizare (săptămâni), iar pe termen mediu piața să înceapă să întrebe „ok, și dacă în 2026–2027 revin barili suplimentari în piață?”
Alte resurse: gaze, aur, transport maritim
Dacă tensiunile cresc, aurul și dolarul pot lua rol de „refugiu” (depinde mult de cât de repede se încheie episodul și de reacția politică internă din SUA). În energie, efectele secundare pot apărea și pe costurile de shipping și asigurare în Caraibe, ceea ce poate lovi mai rapid produsele rafinate decât țițeiul brut.
