Pentru milioane de gospodării, uleiul de cocos – cu aroma sa inconfundabilă, parte integrantă a gastronomiei regionale – devine tot mai greu de cumpărat. „Voi trece la un ulei de floarea-soarelui rafinat, mai accesibil, și voi păstra uleiul de cocos doar pentru rețetele unde gustul său e de neînlocuit”, spune Leelamma Cherian, din Kerala, sudul Indiei.

Scumpirile au început în a doua jumătate a lui 2024, fiind accelerate de producția afectată în marile țări cultivatoare – de la India până în Asia de Sud-Est – din cauza secetei, valurilor de căldură și atacurilor dăunătorilor.

În India, prețul a atins un record de 423.000 rupii (4.840 dolari) pe tonă, aproape triplu față de acum doi ani. La nivel global, cotațiile au urcat la maximul istoric de 2.990 dolari/tonă. Potrivit International Coconut Community (ICC), cererea ridicată și producția limitată vor menține prețurile, în a doua parte a anului, între 2.500 și 2.700 de dolari – mult peste media de 1.000 de dolari din 2023.

Chiar dacă noua recoltă din Asia de Sud-Est ar putea tempera parțial creșterea, comercianții spun că prețurile nu vor scădea sub 2.000 dolari/tonă prea curând. O revenire amplă a producției este puțin probabilă, în condițiile în care plantațiile îmbătrânite și condițiile meteo nefavorabile frânează recuperarea. „Actualul val de scumpiri riscă să devină noua normalitate”, avertizează un trader din Singapore.

Fenomenul nu lovește doar uleiul de cocos, ci și apa de nucă verde, laptele și pudra de cocos, precum și producătorii de cosmetice, pentru care acidul lauric din ulei este esențial.

O industrie sub presiune

Producția globală stagnează la circa 3,7 milioane tone anual, fără creșteri semnificative în ultimele trei decenii. Copacii îmbătrâniți, lipsa soiurilor performante și extremele climatice afectează randamentele. În plus, pandemia și prețurile scăzute din anii trecuți au dus la neglijarea plantațiilor, exact când cererea revenea în forță, alimentată de promovarea beneficiilor apei de cocos pe rețelele sociale.

Indonezia a înregistrat în primele șase luni o scădere de 15% a exporturilor de ulei, în timp ce livrările de nucă uscată și alte derivate au crescut cu 58%. În India, unde importurile sunt strict controlate și taxate cu peste 100%, asociațiile de producători cer guvernului să relaxeze regulile.

Chiar dacă fermierii plantează tot mai mult, noile livezi vor intra pe rod abia peste 4-5 ani, ceea ce face improbabilă o ieftinire rapidă. Între timp, diferența de preț dintre uleiul de cocos și cel de palmier a ajuns la un record de 1.000 dolari/tonă, semn că presiunea se va transfera și asupra altor uleiuri vegetale.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.