Metalele industriale, prinse între război și negocieri de pace. Aluminiul și cuprul au avut cele mai tensionate luni

Piața metalelor industriale a avut una dintre cele mai agitate prime jumătăți de an din ultimii ani, după ce entuziasmul de la începutul lui 2026, care împinsese cuprul și staniul la maxime istorice, a fost temperat de declanșarea Operațiunii Epic Fury, la finalul lunii februarie. De atunci, războiul din Golf și incertitudinile privind Strâmtoarea Hormuz au dominat tranzacțiile, iar investitorii au fost nevoiți să navigheze printre informații contradictorii și riscuri greu de cuantificat.

Indicele LME, care urmărește evoluția celor șase metale de bază tranzacționate pe London Metal Exchange, a trecut în primul semestru printr-o succesiune de episoade de euforie, corecție și revenire. La finalul perioadei, imaginea de ansamblu rămâne una amestecată: unele metale au fost lovite direct de război, altele au urmat propriile dinamici de ofertă și cerere.

Aluminiul, lovit direct de conflict

Aluminiul a fost cel mai expus metal la șocul geopolitic. Atacurile asupra unor topitorii din Golf și problemele logistice din regiune au redus producția regională, iar datele International Aluminium Institute au arătat scăderi semnificative ale producției în lunile de după declanșarea conflictului. Reuters notează că producția regională a coborât, anualizat, cu aproximativ 2 milioane de tone între februarie și mai.

Șocul de ofertă a împins contractul la trei luni pentru aluminiu de pe LME până la 3.787,50 dolari pe tonă la începutul lunii iunie, cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani. Ulterior, prima de război s-a redus aproape complet, pe măsură ce piața a început să mizeze pe o revenire treptată spre normalitate. Totuși, noul „normal” rămâne unul fragil: stocurile LME, incluzând metalul disponibil și cel aflat în afara garanției, au coborât la puțin peste 400.000 de tone, cea mai mare parte fiind metal rusesc.

Cuprul, blocat între semnale opuse

Cuprul a intrat în 2026 cu o poveste puternică de deficit structural, dar războiul a complicat și mai mult lectura pieței. La nivel macroeconomic, un conflict prelungit este negativ pentru creșterea globală, deci și pentru cererea de cupru. La nivel operațional, însă, blocajele din zona Golfului au creat probleme în aprovizionarea cu sulf și acid sulfuric, elemente importante pentru producătorii care folosesc tehnologii de leșiere.

În paralel, piața concentratelor de cupru rămâne dezechilibrată, cu termeni de tratament prăbușiți, ceea ce pune presiune pe topitorii. Piața metalului rafinat așteaptă și o decizie a administrației americane privind posibile tarife, iar prima pentru livrarea în SUA continuă să atragă metal din restul lumii. În acest context, cuprul la trei luni pe LME a evoluat în ultimele săptămâni mai degrabă lateral, între 13.000 și 14.000 de dolari pe tonă.

Zincul, surpriza pozitivă a semestrului

Zincul a fost surpriza pieței metalelor de bază. Deși are o expunere directă redusă la războiul din Golf, metalul a avut una dintre cele mai bune evoluții de pe LME. Contractul la trei luni a urcat la începutul lunii iunie până la 3.658 de dolari pe tonă, aproape de maximul ultimilor patru ani, iar luna iunie s-a încheiat cu un avans de 14% față de începutul anului.

Explicația vine din schimbarea percepției asupra echilibrului dintre cerere și ofertă. Piața globală a zincului era așteptată să înregistreze un surplus consistent în 2026, însă cele mai recente estimări indică un mic deficit. Dezechilibrul este concentrat mai ales în afara Chinei, unde producția topitoriilor continuă să dezamăgească. China, în schimb, își crește constant producția și se apropie de autosuficiență.

Nichelul joacă după regulile Indoneziei

Nichelul a fost dominat de evoluțiile din Indonezia, cel mai important actor al pieței. Încercarea autorităților de la Jakarta de a limita creșterea necontrolată a producției, prin reducerea cotelor miniere, a împins prețul nichelului la trei luni pe LME până la 20.000 de dolari pe tonă în luna mai, maximul ultimilor doi ani.

Presiunea creată de deficitul de sulf din Golf a afectat suplimentar producătorii indonezieni care folosesc acid în operațiuni de leșiere. Totuși, speculațiile că Indonezia ar putea relaxa din nou cotele miniere au tras prețul înapoi spre zona de 16.000 de dolari pe tonă. În același timp, surplusul de metal continuă să se acumuleze, iar stocurile de pe Shanghai Futures Exchange au depășit 100.000 de tone pentru prima dată din 2016.

Staniul câștigă, plumbul pierde

Staniul și plumbul au fost mult mai puțin influențate de evenimentele din Golf, fiecare urmând propria poveste de piață. În cazul staniului, investitorii mizează pe un deficit structural, alimentat de cererea în creștere pentru metalul folosit la lipirea componentelor electronice. Staniul a fost performerul primului semestru în complexul LME, cu un câștig de 27% de la începutul anului.

La polul opus, plumbul a fost tras în jos de surplusul de metal. Prețul a încheiat prima jumătate a anului cu o pierdere de 7%, în timp ce stocurile LME, disponibile și în afara garanției, s-au menținut în jurul pragului de 500.000 de tone. Piața plumbului a devenit una atractivă pentru finanțatorii de stocuri, cu tranzacții dominate de arbitrajul dintre depozite și de rotația metalului între stocuri înregistrate și neînregistrate.

O piață în care geopolitica dictează ritmul

Prima jumătate a anului 2026 a arătat cât de rapid se poate schimba raportul de forțe pe piețele metalelor industriale. Aluminiul a fost afectat direct de atacuri și de probleme logistice, cuprul a rămas blocat între riscuri de cerere și constrângeri de ofertă, zincul a surprins prin deficit, nichelul a depins de deciziile Indoneziei, iar staniul și plumbul au mers pe trasee complet diferite.

Pentru investitori, concluzia este că piața metalelor nu mai poate fi citită doar prin indicatori clasici de producție, consum și stocuri. În 2026, Strâmtoarea Hormuz, negocierile de pace, tarifele americane și deciziile de politică industrială au devenit factori la fel de importanți ca minele, topitoriile și depozitele LME.