Platina, metal prețios folosit tradițional în catalizatoarele auto, caută o nouă sursă majoră de cerere într-o lume în care mașinile electrice câștigă teren. După un început puternic de an, prețul metalului a început să piardă din avânt, fiind plafonat în apropierea pragului de 2.000 de dolari pe uncie. În aceste condiții, atenția pieței se mută tot mai mult spre economia hidrogenului, unde platina joacă un rol esențial în electrolizoare și în tehnologiile cu celule de combustie.
Spot platinum se tranzacționa recent la 1.925 de dolari pe uncie, în scădere cu peste 2% într-o singură zi, iar metalul era pe cale să încheie săptămâna cu o pierdere de aproximativ 2,5%. Dincolo de fluctuațiile de preț pe termen scurt, întrebarea majoră pentru piață este alta: ce va înlocui cererea venită din industria auto clasică, pe măsură ce motoarele cu ardere internă și catalizatoarele pierd teren?
World Platinum Investment Council consideră că economia hidrogenului se conturează ca unul dintre cei mai importanți factori structurali de creștere pentru cererea de platină. Miza nu este doar tranziția verde, ci și securitatea energetică regională, într-o lume afectată de crize geopolitice, de-globalizare și tensiuni pe lanțurile de aprovizionare.
Edward Sterck, director de cercetare al WPIC, a explicat într-un interviu pentru Kitco News că actualul context geopolitic poate accelera adoptarea hidrogenului în următorul deceniu. Potrivit acestuia, regiunile cu potențial ridicat de producție de energie regenerabilă - Europa, Asia de Est, Australia, Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Deșertul Namib și America de Sud - nu vor funcționa neapărat ca o rețea globală perfect integrată. În acest context, hidrogenul poate deveni o soluție pentru securitatea energetică regională.
Sterck a arătat că hidrogenul va fi „o componentă-cheie pentru asigurarea securității energetice regionale”.
Mesajul este important pentru piața metalelor prețioase industriale. Platina are nevoie de noi motoare de creștere, pentru că electrificarea transportului reduce treptat dependența de catalizatoarele folosite pe mașinile cu motoare pe benzină sau motorină.
Deși bateriile și mașinile electrice domină discuția publică despre tranziția energetică, industria grea are limite clare. Sterck a explicat că anumite sectoare nu pot trece pur și simplu la electricitate: ”Poți electrifica vehiculele sau locuințele oamenilor dar nu poți produce oțel cu electricitate. Nu poți produce fertilizatori sau amoniac cu electricitatea; ai nevoie de hidrogen”
„You can electrify all vehicles, let’s say, you can electrify people’s houses. But you can’t produce steel with electricity. You can’t produce fertilizer or ammonia with electricity; you have to use hydrogen”, a afirmat acesta.
Aici apare rolul strategic al hidrogenului verde. Producția de oțel, îngrășăminte sau amoniac are nevoie de soluții industriale care nu pot fi înlocuite complet prin electrificare directă. Pentru aceste sectoare, hidrogenul ar putea deveni una dintre principalele căi de decarbonizare.
Sterck a dat exemplul producției actuale de hidrogen din gaz natural, prin reformare cu abur. Potrivit acestuia, pentru fiecare tonă de hidrogen produsă din gaz natural sunt generate opt tone de CO2. Trecerea la hidrogen verde ar reprezenta, astfel, un câștig major din punct de vedere climatic.
Chiar dacă interesul investitorilor pentru hidrogen a scăzut odată cu diminuarea entuziasmului pentru investițiile ESG, datele WPIC arată că sectorul a continuat să crească în fundal. Producția de hidrogen verde a crescut de șase ori între 2021 și 2025, de la aproximativ 50 de kilotone pe an la circa 300 de kilotone.
În aceeași perioadă, capacitatea globală de electroliză a urcat de la 0,6 gigawați la 4,9 gigawați, ceea ce înseamnă o creștere de nouă ori. De asemenea, flota globală de vehicule electrice cu celule de combustie s-a dublat, ajungând la aproximativ 103.000 de vehicule.
Sterck spune că nu ar fi nerezonabil ca sectoarele legate de hidrogen să înregistreze în următorii cinci ani ritmuri de creștere de ordinul zecilor de procente, chiar dacă evoluția anuală ar putea fi volatilă.
Pentru platină, această evoluție contează direct. Metalul este folosit în electrolizoarele cu membrană schimbătoare de protoni și în tehnologiile cu celule de combustie. WPIC estimează în prezent cererea de platină asociată economiei hidrogenului la aproximativ 90.000 de uncii pe an, inclusiv vehiculele cu celule de combustie. Până în 2030, această cerere ar putea urca la aproximativ 400.000 de uncii.
Creșterea hidrogenului vine într-un moment în care analiștii caută tot mai insistent noi surse de cerere pentru metalele din grupa platinei. Motivul este simplu: pe termen lung, consumul din autocatalizatori este așteptat să scadă odată cu extinderea mașinilor electrice.
Analiștii BMO Capital Markets au remarcat că discuțiile despre hidrogen verde la London Platinum Week au fost anul acesta mai pragmatice. Accentul s-a mutat de la scenarii speculative privind vehiculele cu celule de combustie la aplicații industriale credibile.
Analiștii BMO au transmis că „identificarea unor noi surse de cerere continuă într-un ritm susținut”.
BMO a mai arătat că WPIC a prezentat o listă în creștere de tehnologii emergente care generează cerere nouă pentru metalele din grupa platinei, printre care dispozitive optice, fibre e-glass, hard diskuri și producția de silicon. Potrivit estimărilor WPIC citate de banca canadiană, aceste aplicații noi au generat aproximativ 500.000 de uncii de cerere incrementală pentru PGM în ultimele 12-24 de luni.
Totuși, analiștii avertizează că nicio tehnologie nu a apărut încă drept soluție miraculoasă care să înlocuiască integral declinul cererii din catalizatoarele auto.
Interesul pentru hidrogen se suprapune peste o piață a platinei deja tensionată. În cel mai recent raport trimestrial privind tendințele cererii, WPIC arată că prețurile platinei continuă să fie susținute de deficite persistente de ofertă și de stocuri supraterane foarte reduse.
Organizația estimează că stocurile disponibile au coborât la echivalentul a aproximativ trei luni de consum, ceea ce menține condițiile de piață tensionate, chiar și într-un context de incertitudine economică.
Pentru investitori, mesajul este nuanțat. Pe termen scurt, prețul platinei poate rămâne volatil, mai ales în funcție de evoluția dolarului, a cererii industriale și a tensiunilor geopolitice. Pe termen lung însă, hidrogenul ar putea deveni una dintre puținele povești solide de creștere pentru un metal care trebuie să își regăsească locul într-o economie tot mai electrificată.
Dacă economia hidrogenului va accelera, platina ar putea trece treptat de la imaginea de metal dependent de motoarele clasice la cea de material strategic pentru decarbonizarea industriei grele. Iar aceasta ar putea fi una dintre cele mai importante schimbări structurale pentru piața metalelor prețioase în următorul deceniu.
