În urmă cu patru ani, DCBusiness scria despre localitățile „fantomă” ale României: sate abandonate, înghițite de lacuri sau de steril minier, dar care continuau să figureze în evidențele oficiale. Datele disponibile astăzi arată că fenomenul persistă și că problema depășește dispariția unor așezări: administrația trebuie să se adapteze la schimbările demografice și economice ale țării.
O prelucrare publicată în noiembrie 2026, care compară datele recensământului din 2021 cu nomenclatorul oficial al localităților, identifică 143 de sate fără niciun locuitor la data recensământului. Alte 119 aveau între unu și patru locuitori sau date publice care nu permit stabilirea exactă a populației. În total, 262 de sate aveau mai puțin de cinci locuitori. Acestea sunt date pentru 1 decembrie 2021, nu o numărătoare actualizată a populației satelor în 2026.
Satele rămân în acte, chiar dacă s-au golit
Un sat cu zero locuitori nu dispare automat din evidențele oficiale. Satele fac parte din comune sau orașe, iar componența acestora este stabilită prin lege. De aceea, o așezare poate rămâne în nomenclatoare chiar dacă populația a plecat, casele s-au degradat sau locul a fost acoperit de ape ori de steril.
În materialul publicat în 2022 erau prezentate, între altele, Alexandru Ioan Cuza din județul Călărași, satul Andici din Cluj și Geamăna din Alba, unde sterilul provenit de la mina de cupru Roșia Poieni a acoperit o mare parte din vechea așezare. Cazurile au cauze diferite, dar arată cât de mult se poate schimba realitatea unei localități fără ca schimbarea să se reflecte imediat în organizarea administrativă.
O hartă administrativă rămasă în urmă
Problema nu se oprește la sate. Un studiu Funky Citizens publicat în octombrie 2026, bazat pe date publice pentru 3.181 de unități administrativ-teritoriale, arată că populația a scăzut în 2.490 dintre acestea în perioada 2016–2025. Potrivit analizei, 613 UAT-uri nu mai ating pragul demografic prevăzut de lege pentru rangul pe care îl au: 441 de comune, 120 de orașe și 52 de municipii. Autorii avertizează că aceste cifre sunt repere pentru analiză, nu o listă de localități care trebuie desființate.
Aceeași analiză arată că, în 2025, aproape o treime dintre UAT-uri nu își puteau acoperi cheltuielile salariale din venituri proprii, iar numai 462, mai puțin de 15% din total, își puteau susține și cheltuielile curente cu bunuri și servicii. Asta nu înseamnă că reorganizarea trebuie făcută doar pentru a reduce cheltuielile. Miza este dacă administrațiile au suficientă capacitate financiară și profesională pentru a furniza servicii și a pregăti investiții. AGERPRES
Curtea de Conturi a atras, la rândul său, atenția că organizarea administrativ-teritorială datează din 1968 și că regulile actuale nu oferă suficiente instrumente pentru adaptarea structurilor locale la nevoile comunităților. Auditul privind comunele și orașele mici recomandă o analiză sistemică și o reformă legislativă, cu accent pe capacitatea financiară și serviciile publice.
Guvernul a început pregătirea reformei
Pe 20 noiembrie 2026, Guvernul a anunțat constituirea unui comitet interministerial care va analiza variantele de reorganizare a comunelor, orașelor și județelor și va pregăti cadrul legislativ. Mandatul comitetului prevede criterii demografice, geografice, economice și fiscale, precum și evaluarea efectelor asupra bugetelor, patrimoniului, personalului și accesului cetățenilor la servicii. Prima formă a pachetului normativ este prevăzută în termen de 120 de zile de la aprobarea memorandumului.
Satele fără locuitori sunt un semnal vizibil al schimbării, dar nu justifică singure desființarea sau comasarea unei unități administrative. Reforma trebuie să țină cont și de distanțe, de legăturile dintre localități, de accesul la școli și servicii medicale, de resursele locale și de opinia comunităților. Reorganizarea devine necesară tocmai pentru ca structurile administrative să corespundă realității de astăzi și să poată deservi oamenii care au rămas.
