Planuri de restructurare obligatorii pentru companiile cu probleme

Potrivit ordonanței, toate companiile de stat care înregistrează pierderi sau arierate sunt obligate să întocmească planuri de restructurare sau redresare financiară. Aceste documente trebuie să conțină măsuri clare pentru reducerea pierderilor, creșterea eficienței economice și eliminarea dependenței de sprijinul bugetar.

Planurile nu mai sunt simple exerciții formale, ci devin instrumente de control, urmând să fie analizate și avizate de autoritățile competente. În lipsa unor rezultate concrete, companiile riscă sancțiuni suplimentare, inclusiv restrângerea finanțărilor sau intervenții directe asupra conducerii.

Active neproductive, primele vizate

Un element central al restructurării îl reprezintă inventarierea și valorificarea activelor considerate neproductive. Companiile sunt obligate să identifice bunurile care nu contribuie la activitatea de bază și să propună soluții de valorificare, inclusiv vânzare sau închiriere.

Această prevedere lovește în practica frecventă a menținerii unor active imobiliare sau industriale fără utilizare economică, dar cu costuri de întreținere semnificative. În multe cazuri, astfel de active au fost ani la rând surse de pierderi sau de suspiciuni privind administrarea defectuoasă.

Citește și: Ordonanța austerității. Salariile și angajările, înghețate în 2026

Subvențiile nu mai sunt un drept automat

OUG 31 schimbă și logica subvențiilor acordate companiilor de stat. Sprijinul bugetar nu mai poate fi acordat automat, fără condiții, ci devine dependent de respectarea planurilor de restructurare și de îndeplinirea unor indicatori de performanță.

Pentru companiile care trăiesc aproape exclusiv din subvenții, această modificare reprezintă o presiune majoră. În lipsa reformelor, riscul este ca finanțarea să fie limitată sau suspendată, cu efecte directe asupra activității curente și a personalului.

Managementul, sub lupă

Noua ordonanță introduce implicit o responsabilizare mai mare a conducerilor. Planurile de restructurare nu sunt doar documente tehnice, ci devin criterii de evaluare a performanței manageriale. Eșecul implementării acestora poate duce la schimbări în conducere sau la alte măsuri administrative.

În acest context, OUG 31 poate fi interpretată și ca un semnal politic: perioada în care pierderile erau tolerate fără consecințe reale se apropie de final. Cel puțin la nivel declarativ, statul încearcă să impună o cultură a responsabilității financiare în companiile pe care le controlează.

Risc de tensiuni sociale și blocaje

Deși obiectivul declarat este eficientizarea, efectele colaterale nu pot fi ignorate. Restructurarea companiilor de stat implică adesea reduceri de cheltuieli, reorganizări interne și, în unele cazuri, disponibilizări. Sindicatele au avertizat în repetate rânduri că astfel de măsuri pot genera conflicte de muncă și tensiuni sociale, mai ales în zonele unde aceste companii sunt angajatori majori.

În lipsa unor politici de acompaniere, restructurarea riscă să fie percepută nu ca reformă, ci ca tăiere brutală de costuri.

Un test pentru credibilitatea reformei statului

Obligația de restructurare impusă prin OUG 31 vine într-un moment în care România se află sub presiune externă pentru reducerea deficitului și eficientizarea sectorului public. Rămâne de văzut dacă aceste planuri vor fi aplicate cu adevărat sau vor deveni, ca în trecut, simple documente bifate formal.

Pentru multe companii de stat, anul 2026 se anunță nu doar dificil, ci decisiv pentru modul în care vor putea funcționa pe termen mediu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.