Una dintre măsurile imediate convenite de țările UE pentru a face față crizei energetice a fost creșterea rezervelor de gaz pentru a garanta o aprovizionare suficientă pentru statele membre. În acest scop a fost adoptat, în iunie 2022, un regulament menit să asigure că toate capacitățile de stocare ale Uniunii sunt umplute înainte de sezonul rece și că acestea pot fi împărțite pe întreg teritoriul Uniunii, într-un spirit de solidaritate. 

Potrivit regulamentului menționat, instalațiile de stocare subterană a gazelor naturale ale statelor membre urmau să fie umplute la cel puțin 80% din capacitatea lor înainte de iarna 2022-2023 și la nivel de 90% înainte de următoarele perioade de iarnă.

Situații neprevăzute

Era necesară o mobilizare rapidă: "în octombrie 2022, rata de umplere atinge 90%. În martie 2023, la sfârșitul sezonului de iarnă, rata de umplere era de aproximativ 55%, mult mai mare decât în martie 2022 (26%)".

În medie, stocurile europene sunt pline în proporție de 89,75%, potrivit Gas Infrastructure Europe (GIE). Așadar, Europa pare pregătită să înceapă iarna cu bine... cu condiția să nu fie prea frig. La urma urmei, stocurile nu reprezintă decât 45% din consumul de iarnă, restul provenind din fluxuri care sunt supuse diferitelor situații neprevăzute. Prin urmare, trebuie să ne bazăm pe mai multă cumpătare din partea gospodăriilor și a întreprinderilor și pe diversificarea aprovizionării, în special a GNL (gaz natural lichefiat).

Dar Europa nu este ferită de situații neprevăzute. Cum s-a întâmplat, spre exemplu, marțea trecută, când amenințările cu grevă a muncitorilor de la marile instalații de gaz din Australia - ce reprezintă 10% din exporturile mondiale de GNL - au antrenat o creștere cu 18% a prețurilor gazului natural european.

Deci, Europa va reuși: Într-un interviu acordat publicației Atlantico, expertul în energie Damien Ernst declara tranșant că eforturile europenilor sunt demne de toată lauda, cantitatea de gaze stocate este un lucru bun și liniștitor, ”dar nu este suficient. Europa are o capacitate de stocare a gazelor de 1.000 de terawați/oră. Ceea ce înseamnă, în medie, trei luni de consum de gaz și de cel mult o lună și jumătate dacă este o iarnă grea, când intervine sarcina de încălzire. Suntem în continuare dependenți de importurile de gaze naturale lichefiate (GNL) și, pentru 300-400 de terawați-oră pe an, de gazul rusesc care ajunge prin conducte. Dacă pierdem acest gaz rusesc și importurile de GNL nu compensează, vom avea probleme. La aceasta se adaugă faptul că, având în vedere situația tensionată dintre Rusia și Europa, există întotdeauna riscul unor atacuri asupra infrastructurilor energetice, precum exploziile de anul trecut de la gazoductele Nord Stream 1 și 2”, a spus specialistul. 

Ar fi o catastrofă

Iar dacă o astfel de acțiune ar viza ”conductele de gaz care leagă piața europeană de Norvegia, de exemplu, ar fi o catastrofă pentru securitatea aprovizionării, deoarece Europa importă aproximativ 1 000 de terawați-oră de gaz pe an din Norvegia”, a adăugat Damien Ernst, subliniind că mai există un risc legat de GNL. ”Este vorba despre preț. Dacă va exista o concurență prea mare între Asia și Europa pentru aceste livrări de GNL, prețurile vor crește enorm”, a explicat expertul.

Potrivit spuselor sale, ”rezervele ajută ca prețurile să nu urce pe timp de iarnă. Pe de altă parte, dezavantajul pentru Europa este că, în timpul lunilor de vară, când aceste rezerve trebuie completate, prețurile cresc uneori. Acest lucru duce la o netezire pe parcursul anului, dar uneori, așa cum am văzut anul trecut, apar vârfuri de preț foarte puternice din cauza cerinței operatorilor de a umple rezervele la 90%. A existat o mare presiune pe piețe. Acest lucru nu se va mai întâmpla anul acesta, deoarece rezervele au fost umplute mult mai devreme decât anul trecut, iar diferiții operatori și-au dat seama că nu ar trebui să cumpere în ultimul moment pentru a umple aceste rezerve”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News