Avertismentul vine într-un moment în care exploziile de gaze au devenit „aproape o constantă în știrile zilnice”, fie că vorbim de blocuri de locuințe, case vechi sau spații comerciale. Întrebarea nu mai este „dacă” va mai fi o tragedie, ci „unde” și „când”. 

„Cea mai frecventă cauză a exploziilor de gaze este neglijența umană”, spune Chisăliță. El vorbește despre instalații improvizate, reparații „făcute după ureche”, racorduri neetanșe, lipsa controalelor și refuzul multor consumatori de a investi în siguranță, fie din dorința de a economisi bani, fie din necunoaștere. „Un simplu racord neetanș devine o bombă cu ceas”, avertizează acesta. 

Potrivit unei estimări AEI bazate pe extrapolarea datelor din unele localități, cum este Mioveni, aproximativ 40% din instalațiile de utilizare a gazelor naturale din România nu au efectuat verificarea sau revizia tehnică. Cu alte cuvinte, aproape jumătate dintre locuințele care folosesc gaz metan funcționează fără să fi trecut, la termen, prin controalele obligatorii de siguranță. 

Cum s-a ajuns aici

Chisăliță leagă situația direct de o decizie luată în urmă cu mai bine de un deceniu. În 2011 a fost eliminată obligația ca verificarea periodică a instalației de utilizare a gazelor naturale (la fiecare doi ani) să fie făcută de operatorul local de distribuție. După modificare, verificările au putut fi făcute de „orice firmă autorizată ANRE”, aleasă de consumator. În realitate, spune el, asta a însemnat că, „pe baza unui preț corespunzător, se poate obține avizul favorabil al verificării instalației ‘uneori’ chiar dacă mai sunt unele abateri de la normativ”. 

Până atunci, operatorul de distribuție făcea tot lanțul: proiectarea instalației, avizarea, execuția, recepția, punerea în funcțiune, verificările periodice și efectiv distribuția gazelor. Responsabilitatea era clară și unitară. „La un accident, nerealizarea corespunzătoare a oricăreia dintre aceste activități aducea răspunderea aceluiași operator”, explică specialistul. Cu alte cuvinte, exista cineva direct responsabil, de la proiect până la avarie. 

După schimbare, piața s-a deschis brusc. „În anul 2012 a ‘explodat’ cererea de servicii conexe activității de utilizare gaze naturale: proiectare, execuție, verificare, revizii, reparații”, arată analiza. Prețurile erau bune, cererea era foarte mare, iar efortul tehnic – redus. A apărut imediat și oferta: într-o perioadă scurtă, peste 1.500 de firme s-au autorizat să lucreze în domeniul gazelor naturale, „reunind peste 15.000 de persoane angrenate în această activitate”. Multe dintre aceste persoane proveneau din alte domenii, unii își restrânseseră activitatea sau rămăseseră fără piață de lucru și au intrat în zona gazelor fără pregătire reală sau cu experiență minimă. 

„Merge și așa”, cultură de risc mortal

Analiza insistă pe un punct sensibil: lipsa culturii tehnice minime la nivelul consumatorului final. Deviza „merge și așa”, aplicată în bucătăria blocului, e deja comportament colectiv. Mulți proprietari preferă soluția ieftină și rapidă, nu soluția sigură și conformă.

Chisăliță explică mecanismul: pentru o sumă mai mică, consumatorul găsește pe cineva „care caută piață”, care îi proiectează și îi montează instalația, chiar dacă persoana respectivă nu are experiență reală. Pentru o sumă mai mare, primește și „luxul” de a nu respecta normativul: instalație făcută neconform, dar funcțională, fără să mai fie nevoie „să-și spargă casa” sau „să-și monteze un geam mai mare”. Consumatorul e „mulțumit” că a scăpat mai ieftin. Firma e „mulțumită” că nu refuză nicio lucrare și încasează bani. Siguranța dispare din discuție. 

Atenție: acest model de piață, născut din liberalizarea serviciilor, a produs exact efectul invers față de ce se dorea. Obiectivul oficial era creșterea calității și reducerea costurilor. În practică, spune Chisăliță, s-a ajuns la „nerespectarea normativelor în vigoare”, iar reducerea de cost e doar aparentă, pentru că la prima verificare serioasă consumatorul se poate trezi cu instalația declarată neconformă și cu gazul sistat până la refacere. 

Alte cauze majore

Neglijența consumatorului nu este singurul factor. Expertul enumeră și alte cauze structurale care împing România spre tragedii în lanț:

– Necunoașterea amplasamentului conductelor de gaze. În goana după lucrări de modernizare, „săpăm fără să știm ce atingem”. Hărțile sunt vechi, marcajele lipsesc, iar comunicarea între autorități este „adesea doar o formalitate”. Așa apar fisuri, lovituri accidentale în conducte, scăpări de gaz care pot deveni fatale. 

– Infrastructură îmbătrânită. Conducte vechi de zeci de ani, întreținere superficială, intervenții greșite în timp. „Fiecare explozie devine o consecință directă a indiferenței față de siguranța publică.” 

– Lucrări de construcții sau reabilitare făcute prost, care pot deteriora instalațiile subterane. Adică transformăm infrastructura de gaze într-un fel de puzzle instabil, reasamblat din bucăți, fără control real de ansamblu. 

– Lipsa educației de bază. „Puțini știu cum să reacționeze la mirosul de gaz”, notează Chisăliță. Oamenii nu știu ce au voie și ce nu au voie să aprindă, cu cine trebuie să sune prima dată, dacă trebuie sau nu să ventileze brusc. „În școli nu se predă aproape deloc noțiunea de siguranță în locuință, iar campaniile publice sunt rare și nu sunt privite cu interes.” Educația practică lipsește exact acolo unde ar putea salva vieți. 

Un simptom social

În analiza sa, președintele AEI duce discuția dincolo de partea strict tehnică și spune că exploziile de gaze nu sunt doar niște accidente industriale, ci un simptom social. „Exploziile nu sunt doar accidente tehnice, ci și explozia unei nepăsări colective”, scrie el. Ele vorbesc despre „indiferența cu care trecem zilnic pe lângă pericol, despre graba noastră de a repara ieftin și repede, despre un sistem care nu mai știe să prevină, ci doar să plângă după”. Fiecare bloc făcut praf devine, astfel, „o lecție nespusă despre lipsa de responsabilitate și despre uitarea valorii vieții”. 

Chisăliță formulează direct întrebarea pe care, spune el, România tot o amână: „Cât va mai dura până vom învăța să prevenim, nu doar să reconstruim? Cât timp vom lăsa neglijența să devină o rutină, iar durerea – o știre de seară?” 

Soluția propusă: revenirea la responsabilitatea integrată

Diagnostic este, dar există și tratament. Eliminarea acestei stări de fapt – adică reducerea riscului de explozii, închiderea breșelor de responsabilitate și creșterea disciplinei tehnice – poate fi făcută doar prin reconstruirea unui model „integrat pe verticală”, spune Chisăliță. 

Concret, el propune reunirea într-o singură zonă de responsabilitate a întregului lanț: distribuția de gaze, proiectarea instalațiilor, construcția lor și verificările periodice. Asta ar readuce sub aceeași umbrelă tot ceea ce astăzi este spart între zeci sau sute de firme diferite. În plus, ar fi nevoie de reglementarea tarifelor aferente acestor servicii, adică nu „fiecare cât cere și clientul cât vrea să plătească”, ci un cadru clar, controlat, standardizat. 

Expertul invocă și exemple din alte țări europene unde s-a mers pe externalizare, exact cum a făcut România după 2011. Rezultatele? Mixte. În unele state, precum Marea Britanie, numărul accidentelor a scăzut după externalizare. În altele, precum Italia, numărul accidentelor „a crescut semnificativ”. Concluzia lui Chisăliță este fermă: „Suntem latini, nu anglofoni.” Cu alte cuvinte, nu poți copia un model care funcționează într-o cultură a conformării stricte și să te aștepți să funcționeze la fel într-un mediu unde „merge și așa” este regula nescrisă. 

Mesajul său final este că soluția nu stă doar în lege, ci și în conștiință. România trebuie să reconstruiască responsabilitatea tehnică, dar și reflexul civic de bază: oprește gazul, nu improviza, cheamă verificarea, nu amâna. Pentru că altfel, spune el, locuința ta, scara ta, cartierul tău devin „o bombă cu ceas”. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.