După ce rușii au terminat treaba, statul român a preluat lucrurile total de la Sovrom Kuartit și a înființat la București Trustul Metale Rare, care ulterior, în 1973, a devenit Întreprinderea de Metale Rare (IMR). Pe la începutul anilor 80, Ceaușescu a decis ca întreprinderea să fie preluată de Ministerul de Interne din motive politico-economice. Pe de o parte, Ministerul Minelor nu mai avea suficienți bani ca să gestioneze IMR-ul, iar pe de altă parte deja era prefigurat proiectul centralei nucleare de la Cernavodă, care devenea principalul beneficiar al uraniului. Regimul de la acel moment considera că cel mai bine este ca întreprinderea să fie ținută la secret.

Timp de 30 de ani, echipe de geologi, muncitori, laboranți, specialiști în chimie, ingineri de foraj dar și ingineri electroniști au muncit pentru a explora și cartografia zăcămintele de uraniu și minerale rare – acele pământuri rare care au devenit, în ultimul deceniu, cele mai râvnite resurse din lume, monedă de schimb pentru influențe geopolitice.

În acest context, am cerut de la statul român detalii despre soarta fostului IMR, fiindcă aceasta pare că s-a evaporat după anul 1995.

Răspunsul oficial: IMR, o istorie de reorganizări și arhive rătăcite

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (ANRMPSG), a confirmat deja ce știam că activitatea care a dus la înființarea Întreprinderii de Metale Rare își are originea în Societatea Româno-Sovietică Sovrom Kuartit, creată în 1950, și ulterior în Trustul Metale Rare, din 1961.

În 1973, Trustul Metale Rare s-a transformat în Întreprinderea de Metale Rare (IMR), o entitate creată special pentru a susține programul nuclear românesc. Scopul său principal era descoperirea și cartografierea zăcămintelor de uraniu, zirconiu și titan, minerale esențiale pentru combustibilul nuclear și pentru aliajele utilizate în tehnologii strategice.

După Revoluție, IMR a intrat într-un șir lung de reorganizări succesive:

• în ianuarie 1990 devine Centrala Industrială a Metalelor Rare, prin Hotărârea Guvernului nr. 212/1990;

• în decembrie 1990, aceeași structură se transformă în Regia Autonomă pentru Metale Rare (RAMR), având ca obiect gestionarea zăcămintelor, extracția și comercializarea minereurilor de metale rare și radioactive;

• în 1997, prin HG 785/1997, se înființează Compania Națională a Uraniului (CNU), care preia o parte din activitățile RAMR;

• în 2004, CNU se divide, formându-se S.C. Radioactiv Mineral Măgurele S.A., societate care preia activele legate de metalele rare.

Astfel, întreaga infrastructură tehnică, arhivistică și de cercetare a IMR a fost fragmentată în mai multe entități, dintre care unele au intrat ulterior în insolvență, cum este cazul CNU.

Citește și: 300.000 de tone de uraniu de la Ștei, luate de ruși în contul ”despăgubirilor de război”

Arhivele IMR: relocări, dezorganizare și lipsă de acces

ANRMPSG confirmă că documentația tehnică minieră și geologică a IMR – adică rapoartele, hărțile și datele privind zăcămintele de uraniu și pământuri rare – a fost preluată de Compania Națională a Uraniului și de Radioactiv Mineral Măgurele.

Autoritatea a semnat contracte de depozitare și pază a acestor date, în baza Legii Minelor nr. 85/2003. Totuși, în urma iminentei demolări a sediului Institutului Național de Cercetare pentru Metale și Resurse Radioactive (INCDMRR) Măgurele, arhiva fostului IMR a fost relocată. Fondul arhivistic a fost preluat într-o stare neordonată și neprelucrată și este în prezent depozitat temporar la Institutul Geologic Român (IGR).

Procesul de organizare și depozitare finală va avea loc doar după achiziționarea unui spațiu propriu de arhivă de către ANRMPSG, ceea ce înseamnă că, în momentul de față, accesul la aceste date istorice este limitat.

Totuși, Autoritatea susține că există posibilitatea valorificării acestor informații prin acordarea de licențe către investitorii interesați de prospecțiuni și exploatări privind pământurile rare.

^{Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele} 

România, parte din politica europeană a materiilor prime critice

În paralel, ANRMPSG amintește că România are o abordare strategică privind resursele minerale critice, integrată în documentul guvernamental „Strategia României pentru Resurse Minerale Neenergetice – Orizont 2035”.

Țara noastră participă activ la implementarea Legii europene a materiilor prime critice (CRMA), inițiativă prin care Uniunea Europeană își propune să reducă dependența de importuri și să asigure o aprovizionare sigură cu resurse esențiale pentru tranziția verde — de la metale rare pentru turbine eoliene și panouri solare, până la materiale pentru baterii electrice.

Strategia națională prevede valorificarea potențialului geologic intern și relansarea cercetării în domeniul pământurilor rare, într-un context global în care aceste resurse au devenit cheia tehnologiilor moderne.

Know-how pierdut și absență de coordonare între instituții

Întrebată despre pierderea know-how-ului din domeniul metalelor rare și despre necesitatea actualizării curriculei universitare pentru formarea unei noi generații de specialiști, ANRMPSG precizează că nu are competențe legale privind educația și cercetarea universitară.

Responsabilitatea pentru acest domeniu revine Ministerului Educației și Cercetării, în colaborare cu Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului.

Totodată, instituția subliniază că nu este finanțator direct al programelor de cercetare-dezvoltare din sectorul energetic sau minier. Coordonarea acestor programe aparține Ministerului Educației, în timp ce Ministerul Economiei stabilește strategiile de investiții pentru sectoarele miniere neenergetice.

Un patrimoniu științific risipit și o arhivă care așteaptă redescoperirea

Cazul IMR reflectă, în esență, risipirea sistematică a patrimoniului științific românesc din domenii strategice. După 1989, infrastructura de cercetare a fost fărâmițată între instituții care s-au reorganizat, s-au privatizat sau au dispărut, iar arhivele care conțin hărți și date geologice vitale zac astăzi, neordonate, în depozite temporare.

Deși România se aliniază la politica europeană privind materiile prime critice, nu mai are capacitatea umană și tehnologică de a exploata resursele pe care, odinioară, le descoperea prin munca geologilor din IMR.

Întreprinderea care a fost odată un pilon al cercetării strategice românești s-a transformat, astăzi, într-o poveste despre memorie, pierdere și uitare administrativă — iar arhivele sale, depozitate la Institutul Geologic Român, sunt poate ultima amintire materială a unei epoci în care România conta în competiția resurselor rare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.