EXCLUSIV Claudiu Năsui: Euro digital sună bine, dar nu este cardul european pe care îl aștepta lumea

Euro digital este una dintre cele mai discutate inițiative financiare ale Uniunii Europene. Oficial, proiectul este prezentat ca o formă digitală de numerar, emisă de Banca Centrală Europeană, care ar urma să poată fi folosită pentru plăți în magazine, online sau între persoane.

La prima vedere, ideea pare simplă: dacă avem numerar în portofel și bani în contul bancar, am putea avea și o formă digitală de euro garantată direct de banca centrală. În realitate, lucrurile sunt mai complicate. Euro digital nu este un card, nu este o criptomonedă, nu este un cont bancar obișnuit și, susține fostul ministru al Economiei Claudiu Năsui, nu este nici alternativa reală de care Europa ar avea nevoie la Visa și Mastercard.

Citește și: EXCLUSIV Năsui dă verdictul: România nu mai intră în zona euro „în cursul vieților noastre”

Ce este, de fapt, euro digital

Euro digital ar fi o formă electronică de bani emiși de Banca Centrală Europeană. Cu alte cuvinte, nu ar fi bani creați de o bancă comercială, ci bani ai băncii centrale, similari ca statut cu bancnotele și monedele euro.

Diferența este că acești bani nu ar sta în portofel, sub formă de bancnote, ci într-un portofel digital. Utilizatorul ar putea plăti cu telefonul, cu un card sau printr-o aplicație, în funcție de forma finală a proiectului.

Claudiu Năsui explică mecanismul într-un mod simplu: „Este o monedă care e deținută direct la banca centrală. Adică e ca și cum, în loc să vă deschideți un cont la o bancă comercială, unde vă țineți banii, îl deschideți direct la BNR”, a explicat fostul ministru al Economiei pentru DCBusiness.

În cazul zonei euro, desigur, banca centrală relevantă este Banca Centrală Europeană, împreună cu băncile centrale naționale din Eurosistem.

Nu este același lucru cu banii de pe card

Pentru consumator, plata cu euro digital ar putea semăna cu plata cu cardul sau cu telefonul. Din punct de vedere tehnic și juridic însă, diferența este importantă.

Când plătim astăzi cu cardul, banii trec printr-o infrastructură privată de plăți. În spate sunt bănci, procesatori, comercianți, scheme de carduri precum Visa sau Mastercard și mai multe etape de autorizare și decontare.

Euro digital ar fi construit ca o formă de plată bazată pe bani publici, nu pe banii unei bănci comerciale. Ar trebui să funcționeze printr-un portofel digital deschis printr-o bancă sau printr-un alt furnizor de servicii de plată.

Aceasta este diferența-cheie: euro digital este o formă nouă de bani, în timp ce Visa și Mastercard sunt rețele globale de plată.

De ce se discută despre Visa și Mastercard

În Europa există o preocupare tot mai mare privind dependența de infrastructura americană de plăți. Visa și Mastercard sunt companii americane, iar multe dintre plățile digitale folosite zilnic de europeni trec, într-o formă sau alta, prin rețele dominate de actori din afara Uniunii Europene.

Din acest motiv, euro digital este prezentat adesea ca un instrument de suveranitate financiară. Ideea este că Europa ar trebui să aibă propria infrastructură de plăți, sub guvernanță europeană, capabilă să funcționeze la nivelul întregii zone euro.

Claudiu Năsui spune însă că aici apare confuzia majoră. În opinia sa, Europa are într-adevăr nevoie de o alternativă la Visa și Mastercard, dar euro digital nu este acea alternativă.

„Dacă vreau să fac o alternativă la Visa și Mastercard, care era o idee foarte bună, dar nu asta este ceea ce fac ei acum”, spune fostul ministru.

De ce nu este euro digital o alternativă reală la carduri

O rețea de carduri este o infrastructură prin care milioane de comercianți și consumatori pot face plăți rapid, în orice țară, cu aceleași reguli de acceptare, autorizare, compensare și decontare.

Euro digital ar putea permite plăți digitale, dar nu rezolvă automat toate problemele unei rețele de carduri. Nu înlocuiește dintr-o singură mișcare infrastructura folosită astăzi de bănci, comercianți, terminale POS, magazine online și aplicații mobile.

Năsui spune că soluția utilă ar fi fost o rețea europeană de plăți cu cardul sau un sistem european interoperabil, comparabil ca acoperire și funcționalitate cu marile scheme internaționale.

„Dacă făceau un sistem de plăți, foarte bine. Doamne ajută. Există niște inițiative pentru sisteme de plăți instant între conturi bancare, lucru care e foarte bine să se facă. Ideal ar fi să avem și un sistem de plăți cu cardul”, afirmă Claudiu Năsui.

Limitările care schimbă totul

Una dintre cele mai importante critici se referă la limitele de deținere. Pentru a nu afecta băncile comerciale, euro digital ar urma să fie limitat. În discuțiile europene a fost vehiculat un plafon în jurul a 3.000 de euro pentru utilizatori.

Motivul este simplu: dacă cetățenii ar putea muta sume foarte mari din conturile bancare în euro digital, băncile comerciale ar pierde depozite. Acest lucru ar putea afecta capacitatea lor de finanțare și de creditare.

Claudiu Năsui consideră că tocmai aceste limitări fac produsul mai puțin util.

„Au pus, de exemplu, să n-ai voie decât 3.000 de euro sau o sumă pe care o vor mai putea ei manipula în dreapta sau în stânga, în funcție de ce consideră ei. N-ai voie să primești dobândă la ei”, spune fostul ministru.

Cu alte cuvinte, euro digital nu este gândit ca un loc în care să îți ții economiile, ci ca un instrument de plată. Nu ar produce dobândă și nu ar trebui să concureze direct depozitele bancare.

De ce băncile sunt protejate

Proiectul este construit astfel încât băncile să nu fie scoase din ecuație. Ele ar urma să rămână interfața principală pentru clienți. Utilizatorul nu s-ar duce direct la BCE ca la un ghișeu, ci ar folosi probabil aplicația sau serviciile unei bănci ori ale unui furnizor autorizat.

Năsui spune că această protecție acordată sistemului bancar a dus la un produs cu funcționalitate limitată.

„Au limitările astea pentru că n-au vrut să strice stabilitatea sistemului bancar. Băncile fac bani din faptul că au conturi curente, comisionează și toate astea. Și au zis: ca să nu-i deranjăm, vom limita la 3.000 de euro”, explică fostul ministru.

În plus, firmele nu ar putea folosi euro digital ca pe un cont obișnuit în care să păstreze bani. Logica este aceeași: să nu apară o migrare masivă a lichidităților din sistemul bancar comercial către banca centrală.

Ce poate face euro digital

Chiar și cu aceste limitări, euro digital ar putea avea unele avantaje. Ar putea permite plăți instant, ar putea funcționa și offline, cel puțin pentru anumite tranzacții, și ar putea oferi o soluție europeană de plată în situații în care infrastructura privată nu este disponibilă sau nu este acceptată.

De asemenea, ar putea ajuta persoanele fără cont bancar, dacă accesul la servicii de bază va fi gratuit și suficient de simplu. În teorie, ar putea funcționa ca numerarul, dar adaptat lumii digitale.

Totuși, întrebarea rămâne: este suficient pentru ca oamenii să îl folosească masiv?

Claudiu Năsui este sceptic. „Poți să faci tot ce poți face cu euro normal, minus niște lucruri. Deci de ce ai ține banii în euro digital? Din niciun motiv”, spune acesta.

Diferența față de stablecoin-uri

În discuție apare și comparația cu stablecoin-urile. Acestea sunt monede digitale private, de obicei legate de o monedă clasică, cum ar fi dolarul. Teoretic, un stablecoin promite că o unitate digitală valorează un dolar sau un euro, pentru că emitentul ar trebui să aibă rezerve care să susțină acea valoare.

Avantajul stablecoin-urilor este viteza și costul redus al transferurilor. Dezavantajul este riscul: utilizatorul trebuie să aibă încredere că emitentul chiar are rezervele promise și că poate răscumpăra moneda digitală în bani reali.

Euro digital nu ar avea acest risc de emitent privat, pentru că ar fi garantat de banca centrală. În schimb, ar avea alte limite: plafon de deținere, lipsă de dobândă și reguli stricte de utilizare.

Năsui spune că BCE a încercat să creeze o formă europeană de răspuns la aceste instrumente private, dar a ajuns la un produs prea restrictiv.

„Stablecoin-urile sunt private și n-au toate limitările astea. Adică n-ai niciun motiv să folosești ceea ce au inventat ei aici”, afirmă fostul ministru.

Ce înseamnă pentru România

Pentru România, subiectul are două dimensiuni. Prima este practică: România nu este în zona euro, deci accesul la euro digital nu ar fi automat identic cu cel al rezidenților din statele care folosesc deja moneda euro.

A doua este strategică: dacă euro digital devine o infrastructură importantă în zona euro, decalajul dintre statele membre din zona euro și cele din afara ei ar putea deveni și mai vizibil.

Totuși, euro digital nu schimbă singur problema aderării României la moneda euro. Pentru ca România să adopte euro, trebuie să îndeplinească criteriile de convergență, inclusiv cele privind deficitul, datoria publică, inflația, stabilitatea cursului de schimb și dobânzile pe termen lung.

Prin urmare, euro digital poate fi o temă importantă pentru Europa, dar nu este o scurtătură pentru România.

Concluzia lui Năsui

Claudiu Năsui spune că ideea unei infrastructuri europene de plăți este corectă. Problema, în opinia sa, este că euro digital nu livrează această promisiune.

„Eu mi-aș fi dorit și îmi doresc în continuare ca Europa să-și facă sisteme de plăți alternative la Mastercard și Visa. Dar acest euro digital nu-i asta, ca să fie foarte clar”, spune fostul ministru.

Într-o formulare plastică, Năsui descrie euro digital ca pe un produs care riscă să existe mai mult pe hârtie decât în viața reală a consumatorilor.

„Decât așa, să vă luați un euro digital, să ziceți: uitați, am și eu un euro digital. N-am ce face cu el mare lucru. Am un euro digital. Cu toate limitările, ca o piesă de muzeu”, afirmă Claudiu Năsui.

Pe scurt: ce trebuie reținut

Euro digital ar fi o formă digitală de bani emiși de Banca Centrală Europeană. Nu este o criptomonedă și nu este un stablecoin privat. Ar urma să completeze numerarul, nu să îl înlocuiască.

Visa și Mastercard sunt rețele de plată, nu monede. De aceea, o alternativă reală la Visa și Mastercard ar trebui să fie o infrastructură europeană completă de plăți, acceptată larg de comercianți și integrată în sistemul bancar și comercial.

Euro digital ar putea ajuta Europa să reducă o parte din dependența de furnizori non-europeni, dar criticii spun că limitările impuse pentru protejarea băncilor îi reduc utilitatea.

În varianta actuală, întrebarea esențială nu este dacă euro digital poate exista, ci dacă oamenii vor avea un motiv suficient de puternic să îl folosească.