Dincolo de nevoia acută de reforme, legea bugetului demonstrează că o reducere reală a cheltuielilor, mai ales cu aparatul administrativ, echivalează cu un cost politic pe care partidele nu sunt dispuse să și-l asume cu adevărat. Altfel spus, din păcate, cu toată dorința reformiștilor din arcul guvernamental, modul în care funcționează coaliția generează această construcție bugetară de compromis, explică, într-o analiză, economistul Adrian Negrescu.
"În esență, pare că Guvernul mizează exclusiv pe menținerea cheltuielilor la un nivel constant sau pe creșteri marginale, calculate în lei. În paralel, strategia guvernamentală se bazează pe o colectare mult mai mare a veniturilor din taxe și impozite. Rămâne de văzut cum va reacționa economia reală la această presiune fiscală accentuată pe parcursul anului.
Cheltuielile totale ale statului cresc cu aproximativ 56 de miliarde de lei față de exercițiul financiar precedent. Unde se duc acești bani? La prima vedere, pare o risipă administrativă. Însă nu este deloc așa. În primul rând, aproximativ 23 de miliarde de lei sunt sume provenite direct din fonduri europene.
Acești bani se reflectă imediat atât la capitolul venituri, cât și la cheltuielile destinate marilor investiții de infrastructură. Dorința de atragere a fondurilor PNRR până la vară este un semnal clar pozitiv.
Dacă scoatem din calcul fondurile europene, rămânem cu o notă de plată suplimentară de 33 de miliarde de lei. Acești bani reprezintă strict cheltuielile de funcționare ale statului român. Cheltuielile cu bunurile și serviciile cumpărate de instituții cresc cu 5 miliarde de lei. Această majorare de 5 procente se situează totuși sub nivelul prognozat al inflației, indicând o ușoară temperare a achizițiilor publice", subliniază analistul economic.
"Un alt capitol interesant care a stârnit vii discuții în spațiul public este cel al cheltuielilor cu personalul bugetar, care înregistrează un plus de 500 de milioane de lei.
Pe de o parte, statul face economii estimate la 1,6 miliarde de lei în primele șase luni prin disponibilizări și reorganizări în administrația publică locală. Pe de altă parte, aceste economii vor fi anulate aproape complet începând cu luna iulie 2026.
Atunci va intra în vigoare creșterea salariului minim pe economie, o măsură pe care am criticat-o în reptate rânduri ca jucând doar un rol pur inflaționist. Această decizie luată de politicieni va ridica automat toată grila de salarizare din sistemul public, generând costuri uriașe pe final de an", explică Adrian Negrescu.
"Adevărata problemă a bugetului pe 2026 o reprezintă însă dobânzile la credite. Procentele de împrumut au scăzut pe piețele internaționale de la 8-9% la o medie de 6-7%. Cu toate acestea, suma absolută plătită de România băncilor crește semnificativ.
În plus, acest paradox este generat de faptul că noile dobânzi, deși mai mici procentual, se aplică unui stoc de datorie publică mult mai mare decât în anii precedenți. În plus, statul este forțat să rostogolească împrumuturi vechi la costuri noi, mult mai ridicate decât cele de acum cinci sau șase ani. În 2026, nota de plată a împrumutului public este de aprox. 30 mld. euro", atrage atenţia Negrescu
