Magazinele din Marea Britanie au început să încuie ciocolata în cutii antifurt
25 Februarie 2026
Regimul Ceaușescu a dorit dotarea aviației române cu un supersonic de calitate superioară MIG-urilor rusești.
Generalul Ștefan Ispaș din Ministerul Forțelor Armate (M.F.A.) și profesorul Ion Grosu de la Politehnică au condus grupul de cercetare ce trebuia să livreze un proiect fabulos: până în 1980 urmau să fie produse 1600 de aeronave militare și civile, printre care și celebrul proiect IAR 95.
Acesta trebuia să fie un avion de luptă supersonic, mai bun decât MIG-urile pe care românii le aveau în dotare.
În același timp, se încerca preluarea licenței aparatului francez Dassault Mirage III, mai ales că Dacia era considerată un succes.
Statul român i-a cerut guvernului francez cu ocazia vizitei lui De Gaulle, să fabrice sub licență Mirage III dar francezii au acordat numai licențele elicopterelor Aérospatiale Alouette III și Puma, pe care românii le-au fabricat la Brașov, începând cu 1971 și, respectiv, 1974.
Fabricarea supersonicului din Franța nu s-a materializat, în mare și din cauza temerilor că tehnologia ar ajunge la ruși. Astfel, la București s-a luat decizia realizării unui proiect autohton, denumit IAR-95.
Românii vor proceda la fel cu cerința Israelului de a le livra în mare secret un tanc T62 rusesc. Ariel Sharon, pe atunci ministru al Apărării, ar fi putut livra României tehnologia pentru supersonic.
Românii, prudenți, au spus pas pentru a nu fi acuzați de Rusia și pentru a nu strica relațiile cu țările arabe. Fără tehnologie de vârf, supersonicul românesc a rămas doar la stadiul de proiect.
Citește și:Trump vrea taxe vamale. Vinurile românești în pericol