FMI ar trebui să vândă 4% din rezerva de aur, pentru a ajuta ţările aflate în dificultate, arată un studiu

De la Caraibe până în Africa, țările cu venituri reduse s-au adresat în ultimii ani Fondului Monetar Internațional (FMI) pentru sprijin în fața șocurilor, precum pandemia de COVID-19, ceea ce a dus la creșterea plăților de rambursare către acest creditor de ultimă instanță în anii următori.

Deși FMI dispune de un mecanism cunoscut sub numele de Catastrophe Containment Relief Trust (CCRT), acesta acoperă doar 30 de țări sărace și dispune de doar 103 milioane de dolari, au precizat cercetătorii de la Centrul Global pentru Dezvoltare al Universității Boston.

CCRT este utilizat pentru a achita împrumuturile unui stat membru eligibil către FMI pe o perioadă de până la doi ani, oferind astfel un sprijin imediat și permițând direcționarea acestor fonduri către alte priorități.

„Multe țări vulnerabile la schimbările climatice nu au putut accesa CCRT, deoarece criteriile sale de eligibilitate nu țin cont de vulnerabilitatea climatică... iar finanțarea este extrem de limitată”, au afirmat cercetătorii într-un raport.

Soluția constă în vânzarea unei părți din rezervele de aur ale FMI, de 90,5 milioane de uncii, se arată în raport, profitând de prețurile ridicate pentru a crește fondurile și a sprijini mai multe țări.

Vânzarea a 4% din aurul FMI ar genera 9,52 miliarde de dolari, suficient pentru a acoperi reducerea datoriilor pentru 86 de țări, potrivit studiului.

„Având în vedere că prețurile actuale ale aurului depășesc 2.600 de dolari pe uncie, vânzarea unei mici fracțiuni din aur are potențialul de a genera venituri semnificative și de a reface cu ușurință fondurile CCRT”, se arată în raport.

Miercuri, aurul se tranzacționa la un preț de 2.606,42 dolari pe uncie.

Vânzările de aur ale FMI sunt rare. Ultima tranzacție a avut loc în 2009/10, când a vândut o optime din rezervele sale, acțiune determinată de necesitatea de a-și spori capacitatea de împrumut.

La înființarea sa în 1944, statele membre își plăteau cotele către FMI cu aur, potrivit raportului, ceea ce a dus la acumularea unor rezerve la un cost istoric de doar 45 de dolari pe uncie.

Rambursările împrumuturilor FMI reprezintă o parte tot mai mare din costurile anuale de serviciu al datoriei pentru economiile vulnerabile, se precizează în raport.

Insula Madagascar din Oceanul Indian va plăti 106 milioane de dolari către FMI anul viitor, reprezentând un sfert din serviciul său al datoriei, sumă care va crește la 158 milioane de dolari și 41% până în 2026, se mai arată în raport.

Mozambic va înregistra, de asemenea, o creștere a plăților către FMI într-o perioadă similară, au constatat cercetătorii.

Orice vânzare de aur a FMI ar necesita sprijinul majorității membrilor consiliului executiv al acestuia și angajamentul statelor membre de a direcționa partea lor din veniturile obținute către CCRT, au subliniat aceștia.

„Refacerea fondurilor CCRT ar trebui considerată o prioritate majoră, deoarece, spre deosebire de alte programe de împrumut ale FMI, CCRT nu impune condiționalități”, au concluzionat cercetătorii.