O datorie fiscală pe care nu o poți plăti integral nu trebuie ignorată. Contribuabilul poate cere ANAF o eșalonare la plată, însă condițiile depind de suma datorată, vechimea obligațiilor și tipul procedurii solicitate. În 2026 există două variante principale: eșalonarea în formă simplificată, pentru datorii încadrate în anumite plafoane, și eșalonarea clasică, ce poate acoperi o perioadă mai lungă.
Eșalonarea înseamnă plata datoriei potrivit unui grafic aprobat de organul fiscal. Suma nu este ștearsă, iar respectarea ratelor și a celorlalte obligații fiscale rămâne esențială pe durata procedurii.
Potrivit ANAF, limita maximă a datoriilor pentru care poate fi accesată forma simplificată este de 100.000 de lei în cazul persoanelor fizice și de 400.000 de lei în cazul persoanelor juridice. Eșalonarea simplificată se acordă pentru cel mult 12 luni, fără constituirea unor garanții sau depunerea unui contract de fideiusiune. Este necesară o cerere depusă la organul fiscal, iar încadrarea în plafon nu echivalează, singură, cu aprobarea solicitării.
Pentru firme, ANAF evidențiază două condiții: societatea trebuie să fie înființată de cel puțin 12 luni la data cererii, iar datoriile vizate trebuie să aibă o vechime de cel mult 12 luni. O firmă nou-înființată nu poate presupune că va obține forma simplificată doar pentru că datoria sa se situează sub plafonul de 400.000 de lei.
De pildă, pentru o datorie de 12.000 de lei împărțită, ipotetic, în 12 rate egale, partea din debit ar fi de 1.000 de lei pe lună. Exemplul arată numai împărțirea principalului: graficul și sumele efectiv de plată sunt cele stabilite de ANAF, în funcție de situația fiscală a solicitantului.
Pentru forma simplificată, ANAF pune la dispoziție formularul D7 – „Cerere de acordare a eșalonării la plată, în forma simplificată”. Cererea poate fi transmisă prin Spațiul Privat Virtual (SPV). După depunere, contribuabilul primește o recipisă din care rezultă dacă documentul a fost înregistrat cu sau fără erori; este util să verifice recipisa, nu doar faptul că a încărcat fișierul.
Înainte de a cere rate, contribuabilul ar trebui să verifice exact ce obligații figurează restante la ANAF, vechimea lor și dacă poate susține plățile lunare. O rată propusă prea mare poate crea o nouă problemă după aprobarea eșalonării.
Dacă datoria sau situația contribuabilului nu permite accesarea formei simplificate, poate fi analizată eșalonarea clasică. ANAF precizează că aceasta este disponibilă și persoanelor fizice aflate în dificultate financiară, care au capacitatea de a plăti ratele. Poate fi acordată pentru cel mult cinci ani, fără plafonul maxim de datorie aplicabil formei simplificate.
În această procedură intervin garanțiile sau, în situațiile prevăzute de lege, un contract de fideiusiune. ANAF indică, între cazurile în care poate fi cerut un astfel de contract, existența unor datorii care nu pot fi incluse în eșalonare, lipsa bunurilor necesare garantării ori insuficiența acestora. În cazul firmelor înființate de mai puțin de 12 luni, fideiusiunea poate fi relevantă pentru garantarea datoriilor din eșalonarea clasică. Condițiile concrete trebuie stabilite pentru dosarul fiecărui contribuabil.
Primul pas este stabilirea sumei totale datorate și a perioadei din care provin restanțele. Al doilea este alegerea unei durate în care ratele pot fi achitate efectiv, ținând cont și de taxele curente. Pentru o firmă, contează în plus data înființării și obligațiile care ar putea necesita garanții.
Eșalonarea oferă timp pentru achitarea datoriei, dar vine cu un calendar obligatoriu. Tocmai de aceea, cererea trebuie făcută pornind de la banii disponibili lunar, nu doar de la suma pe care contribuabilul ar dori să o amâne.
