România intră în ultimele două săptămâni înaintea unei evaluări decisive pentru finanțele statului. Agenția S&P Global Ratings are programată pentru 2 octombrie revizuirea ratingului suveran al țării, într-un moment în care formarea unui guvern cu majoritate parlamentară și aprobarea unui buget credibil pentru 2027 rămân incerte.
În prezent, S&P acordă României calificativul „BBB-”, cu perspectivă negativă. Este ultima treaptă din categoria recomandată investițiilor. O coborâre cu o singură treaptă, la „BB+”, ar muta ratingul S&P al României în categoria speculativă, cunoscută pe piețe sub denumirea de „junk”.
Retrogradarea nu este însă decisă. Pe 2 octombrie, S&P poate menține ratingul și perspectiva negativă, poate modifica perspectiva sau poate coborî calificativul. De asemenea, datele din calendarul agenției reprezintă date potențiale pentru publicarea unor decizii, fără să garanteze că va fi anunțată o modificare.
Riscul este amplificat de criza politică prelungită. Președintele Nicușor Dan l-a desemnat pe europarlamentarul liberal Siegfried Mureșan pentru funcția de prim-ministru, însă acesta trebuie să formeze un cabinet și să obțină votul Parlamentului în lipsa unei majorități clar conturate.
România a evitat în vară o retrogradare din partea Fitch și Moody’s, dar cele două agenții au atras atenția că depășirea fragmentării politice și aprobarea unui buget pentru 2027 care să continue reducerea deficitului vor fi esențiale. S&P și-a programat următoarea evaluare pentru 2 octombrie.
Agenția avertizase încă din primăvară că destrămarea coaliției ar putea complica negocierile pentru bugetul anului viitor. Consolidarea fiscală presupune noi măsuri în anii următori, iar lipsa unei majorități stabile reduce șansele adoptării lor.
La ultima evaluare, S&P a confirmat ratingurile României la „BBB-/A-3”, cu perspectivă negativă. Agenția și-a bazat decizia inclusiv pe așteptarea că principalele partide vor menține un consens privind reducerea deficitului și vor aproba un buget credibil pentru 2027.
Cel mai rapid efect al unei eventuale retrogradări s-ar putea vedea pe piața titlurilor de stat. Investitorii ar solicita dobânzi mai mari pentru a compensa riscul suplimentar asociat României.
Statul nu ar plăti instantaneu dobânzi mai mari pentru întreaga datorie deja contractată la rate fixe. Efectul s-ar transmite treptat, pe măsură ce Ministerul Finanțelor lansează împrumuturi noi sau refinanțează obligațiuni ajunse la scadență.
Într-o țară cu necesar ridicat de finanțare, chiar și o creștere relativ redusă a randamentelor se poate transforma în cheltuieli suplimentare de miliarde de lei pe parcursul mai multor ani. Mai mulți bani alocați dobânzilor înseamnă mai puține resurse disponibile pentru investiții, sănătate, educație sau creșteri de venituri.
Trecerea unor obligațiuni din categoria „investment grade” în cea speculativă poate determina inclusiv vânzări din partea fondurilor cărora regulamentele nu le permit să dețină titluri „junk”. Banca Centrală Europeană arată însă că amploarea acestor vânzări depinde de regulile fiecărui fond și de modul în care indicii internaționali definesc categoria recomandată investițiilor.
Prin urmare, o retrogradare exclusiv din partea S&P nu ar însemna automat că toate fondurile străine trebuie să vândă obligațiunile românești, mai ales dacă Fitch și Moody’s ar menține România în categoria „investment grade”. Ar fi totuși un semnal negativ puternic, în condițiile în care toate cele trei mari agenții plasează țara pe ultima treaptă recomandată investițiilor, cu perspectivă negativă.
O decizie negativă ar putea determina investitorii să reducă expunerea pe activele românești. Cererea mai mică pentru titluri în lei și eventualele ieșiri de capital ar pune presiune asupra cursului euro-leu.
O depreciere mai accentuată a leului ar scumpi importurile, de la combustibili și energie până la alimente, medicamente și bunuri de consum. Efectul s-ar putea transmite ulterior în inflație.
Banca Națională poate limita mișcările dezordonate ale cursului prin politica monetară și operațiuni pe piața valutară, dar apărarea leului are propriile costuri. Menținerea unor dobânzi ridicate pentru o perioadă mai lungă ar încetini creditarea și economia.
Reacția pieței nu poate fi însă anticipată mecanic. O parte a riscului poate fi deja inclusă în curs și în randamentele obligațiunilor, iar impactul efectiv ar depinde de mesajul S&P, de existența unui nou guvern și de măsurile fiscale prezentate până la începutul lunii octombrie.
O retrogradare nu modifică direct și imediat ratele tuturor românilor. Creditele cu dobândă fixă își păstrează condițiile prevăzute în contract, cel puțin până la încheierea perioadei fixe.
Efectul poate apărea indirect. Băncile dețin titluri de stat românești și se finanțează la rândul lor de pe piețele interne și externe. Dacă riscul de țară crește, finanțarea băncilor și a companiilor românești poate deveni mai scumpă.
În timp, băncile ar putea transfera o parte din acest cost către clienți prin dobânzi mai mari la creditele noi sau prin condiții mai stricte de acordare. Studiile instituțiilor financiare internaționale arată că tensiunile de pe piața datoriei suverane se pot transmite către costurile de finanțare ale băncilor și apoi către oferta de credit.
Pentru împrumuturile variabile în lei, efectul ar depinde de evoluția IRCC sau ROBOR și de politica BNR, nu direct de literele acordate de S&P. Pentru cei cu venituri în lei și credite în valută, o eventuală depreciere a monedei naționale ar putea majora suma plătită lunar.
În centrul evaluării se vor afla capacitatea României de a continua reducerea deficitului, stabilitatea viitorului guvern și credibilitatea pregătirii bugetului pentru 2027.
Fitch avertiza la începutul lunii august că incertitudinea privind momentul formării, componența și stabilitatea unui nou guvern a redus vizibilitatea asupra strategiei fiscale de după 2026. Agenția estima un deficit de 5,9% din PIB pentru acest an și atrăgea atenția asupra riscurilor legate de implementarea reformelor și accesarea fondurilor europene.
O eventuală retrogradare ar fi, așadar, mai mult decât o schimbare de simboluri într-un tabel. Ar putea majora treptat factura dobânzilor plătite de stat și ar crea presiuni asupra cursului, băncilor și economiei.
Scenariul nu este însă inevitabil. Formarea rapidă a unui guvern stabil și prezentarea unor angajamente fiscale credibile ar putea convinge S&P să păstreze România în categoria recomandată investițiilor, chiar dacă perspectiva negativă ar rămâne în vigoare.
