Europa și Canada își caută independența față de America lui Trump. Ce ascunde statutul de „membru asociat”

Uniunea Europeană i-a adresat Canadei o invitație fără precedent de a deveni „membru asociat” al blocului comunitar. Formula nu există însă în tratatele europene și nu îi conferă automat Canadei drepturi comparabile cu cele ale unui stat membru. Dincolo de ambiguitatea juridică, mesajul politic este limpede: două dintre alianțele tradiționale ale Statelor Unite caută împreună o plasă de siguranță într-o lume în care Washingtonul nu mai este perceput drept un partener complet previzibil.

Apropierea dintre Bruxelles și Ottawa vizează industria, apărarea, energia, tehnologia, materiile prime critice și chiar construirea unor sisteme de plăți și servicii cloud care să reducă dependența de infrastructura americană.

Oficial, noua relație nu este îndreptată împotriva Statelor Unite. În realitate, politica lui Donald Trump reprezintă principalul catalizator al acestei mișcări.

O alianță care nu este „împotriva nimănui”, dar este despre Statele Unite

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a vorbit în Parlamentul European, în prezența premierului canadian Mark Carney, despre nevoia unei regândiri urgente a parteneriatelor internaționale.

Viitoarea construcție ar urma să fie, potrivit acesteia, una destinată consolidării „forței noastre comune”, nu o alianță îndreptată împotriva unei alte țări.

Autoritățile europene au încercat chiar să evite impresia că noua apropiere reprezintă un gest ostil față de Washington. Precauția arată însă cât de prezent este factorul american în calculele celor două părți.

Pentru Canada, relația cu Statele Unite este esențială economic, dar a devenit mult mai tensionată după tarifele impuse de Donald Trump și declarațiile repetate ale acestuia referitoare la suveranitatea canadiană. Pentru Uniunea Europeană, administrația Trump a readus în prim-plan riscurile dependenței de SUA în domenii precum apărarea, tehnologia, energia și infrastructura financiară.

Ian Lesser, reprezentant al German Marshall Fund, a explicat pentru The New York Times că în spatele proiectului se află dorința ambelor părți de a se proteja în fața unei relații tot mai complicate cu Statele Unite.

Nu este vorba, cel puțin deocamdată, despre o ruptură de Washington. Este mai curând o poliță de asigurare împotriva deciziilor imprevizibile care pot veni de la Casa Albă.

„Membru asociat”, un statut care nu există

Denumirea aleasă de Comisia Europeană riscă să creeze mai multe așteptări decât poate satisface.

Uniunea Europeană nu are în prezent un statut juridic de „membru asociat”. Nu există criterii de aderare, drepturi, obligații sau o procedură prin care acest titlu să fie acordat. Formula este, în această etapă, un semnal politic, nu o categorie prevăzută în tratatele europene.

Mujtaba Rahman, director pentru Europa în cadrul Eurasia Group, a arătat că statutul nu are o bază juridică și reprezintă în primul rând „simbolism și semnal”.

Termenul a provocat neliniște și în unele capitale europene. UE are deja relații foarte diferite cu statele candidate, cu Marea Britanie, Elveția sau Norvegia. Fiecare asemenea relație se bazează pe acorduri complexe, negociate de-a lungul mai multor ani și însoțite de obligații financiare, comerciale și juridice.

Crearea unei noi categorii speciale pentru Canada ar putea stârni nemulțumirea statelor care așteaptă aderarea sau care au făcut concesii importante pentru accesul la piața europeană.

Rezerve există și la Ottawa. Noțiunea de „membru” poate sugera cedarea unei părți din suveranitate, exact într-un moment în care guvernul canadian încearcă să demonstreze că țara nu va deveni dependentă nici de SUA, nici de o altă putere.

Opoziția conservatoare a speculat deja această vulnerabilitate, susținând că, dacă nu trebuie să devină al 51-lea stat american, Canada nu ar trebui să devină nici al 28-lea stat al Uniunii Europene.

De aceea, denumirea finală ar putea fi schimbată. Diplomații canadieni par să prefere formula „alianță pentru viitor”, care ar permite aprofundarea cooperării fără a sugera o aderare mascată.

Miza economică: energie, minerale și bani europeni

Dincolo de denumire, există proiecte cu miză economică majoră.

Canada deține resurse energetice și minerale critice de care Europa are nevoie pentru industria auto, producția de baterii, tehnologiile verzi și sectorul de apărare. Pentru Bruxelles, apropierea de Ottawa poate contribui la reducerea dependenței de China și de alți furnizori considerați riscanți.

Canada ar putea obține, în schimb, acces mai larg la programele, piața și finanțările europene.

Unul dintre cele mai concrete avantaje ar putea fi atragerea investițiilor Băncii Europene de Investiții. Instituția, deținută de statele membre ale UE și având active de peste 630 de miliarde de dolari, este interesată să finanțeze proiecte canadiene, în special în domeniul materiilor prime critice.

Banca ar fi pregătită să înceapă investițiile, însă Ottawa trebuie să rezolve o serie de formalități administrative și diplomatice.

Canada participă deja la unele inițiative europene, printre care programul de cercetare și inovare Horizon și mecanismul pentru investiții în apărare SAFE. Accesul nu este însă gratuit. Numai participarea la Horizon a presupus o contribuție canadiană de aproximativ 100 de milioane de dolari.

Extinderea cooperării va presupune, cel mai probabil, noi contribuții la bugetele programelor europene.

O alternativă la sistemele americane de plăți și cloud

Una dintre cele mai ambițioase idei discutate de cele două părți privește infrastructura digitală.

Guvernul condus de Mark Carney dorește să colaboreze cu UE pentru dezvoltarea unor sisteme de plăți și servicii de cloud computing care să ofere o alternativă la platformele americane.

Miza depășește concurența comercială. Sistemele de plăți, stocarea datelor și infrastructura cloud au devenit instrumente de putere geopolitică. Dependența de companiile americane poate crea vulnerabilități în cazul unor dispute politice, sancțiuni sau schimbări de reglementare.

Un acord comercial digital între UE și Canada ar putea acoperi și securitatea cibernetică, transferurile de date și armonizarea reglementărilor.

Pentru Europa, proiectul s-ar înscrie în strategia mai largă de dobândire a „suveranității tehnologice”. Pentru Canada, ar reprezenta o modalitate de a-și diversifica relațiile economice într-un domeniu dominat aproape integral de vecinul său din sud.

Gazele canadiene au nevoie de reguli europene

Energia este un alt pilon al viitoarei alianțe.

Canada poate deveni un furnizor important pentru Europa, dar accesul pe piața comunitară presupune respectarea standardelor UE. Negocierile cele mai avansate urmăresc apropierea reglementărilor canadiene de cele europene privind monitorizarea și raportarea emisiilor de metan.

Compatibilitatea este necesară mai ales în perspectiva exporturilor canadiene de gaze naturale lichefiate către Europa.

Pentru UE, avantajul constă în diversificarea surselor de aprovizionare. Pentru Canada, piața europeană oferă o alternativă la dependența aproape totală de cererea și infrastructura americană.

Cooperarea ar putea ajunge astfel de la exploatarea resurselor și transportul gazelor până la industrie, energie nucleară, hidrogen și tehnologii cu emisii reduse.

Mai multă libertate de circulație, dar cu un preț politic

Ottawa dorește și beneficii directe pentru cetățenii canadieni: perioade mai lungi de ședere fără viză în UE, recunoașterea calificărilor profesionale și acces mai simplu la universitățile europene.

Aceste obiective sunt însă printre cele mai greu de realizat. O facilitate acordată canadienilor ar trebui, în principiu, să fie oferită reciproc celor aproximativ 450 de milioane de cetățeni europeni.

Migrația și accesul pe piața muncii sunt subiecte sensibile atât în Europa, cât și în Canada. Tocmai de aceea, intrarea Canadei în programul universitar Erasmus ar putea reprezenta un prim pas mai ușor de acceptat politic.

Birocrația europeană, marele obstacol

Ambițiile politice sunt mari, dar transformarea lor în acorduri aplicabile va fi dificilă.

UE și Canada vor să prezinte rezultate concrete la summitul programat la Montreal, la sfârșitul lunii octombrie. Negocierile înaintează însă greu, din cauza complexității tehnice și a numărului mare de domenii implicate.

Experiențele anterioare nu încurajează optimismul. Acordul comercial dintre UE și Canada este aplicat provizoriu de aproape un deceniu, dar încă nu a fost ratificat de zece dintre cele 27 de state membre.

Exemplul arată diferența dintre un anunț politic spectaculos și capacitatea Uniunii de a obține acordul tuturor capitalelor.

Orice formulă care ar oferi Canadei acces la programe, fonduri sau componente ale pieței europene va necesita negocieri privind contribuțiile financiare, respectarea legislației UE, mecanismele de soluționare a disputelor și reciprocitatea drepturilor.

Ce poate însemna alianța pentru România

Pentru România, apropierea dintre UE și Canada poate produce efecte în mai multe domenii.

Investițiile comune în apărare și participarea Canadei la mecanismul SAFE ar putea extinde baza industrială din care statele europene își pot cumpăra echipamente militare. Companiile românești ar putea intra în lanțuri de producție comune, dar s-ar putea confrunta și cu o concurență mai puternică pentru fondurile europene destinate industriei de apărare.

Cooperarea în domeniul energiei ar putea contribui la diversificarea surselor europene de gaze și materii prime critice, reducând vulnerabilitatea UE în fața Rusiei și Chinei. Efectele asupra prețurilor nu vor fi însă imediate, deoarece proiectele de extracție, infrastructură și transport necesită investiții de durată.

România va avea și un cuvânt de spus în eventualitatea în care noua relație va necesita ratificarea de către statele membre sau modificarea unor acorduri europene. În același timp, orice acces acordat cetățenilor canadieni la piața europeană va trebui negociat astfel încât drepturi similare să fie oferite și cetățenilor români în Canada.

Un proiect născut din neîncredere

Împreună, Uniunea Europeană și Canada reunesc peste 490 de milioane de locuitori și patru dintre cele mai mari zece economii ale lumii. Potențialul economic există, la fel și interesele comune privind apărarea, Ucraina, statul de drept și reducerea dependențelor strategice.

Dar „membrul asociat” rămâne, pentru moment, o expresie politică fără conținut juridic precis.

Importanța invitației nu constă în posibilitatea ca drapelul Canadei să apară curând alături de cele ale statelor UE. Adevărata schimbare este că două dintre cele mai apropiate aliate istorice ale Statelor Unite construiesc instituții, fluxuri comerciale și infrastructuri care le-ar permite să funcționeze mai independent de Washington.

Este un semn că politica lui Donald Trump nu modifică doar relațiile comerciale ale Americii. Ea începe să schimbe arhitectura alianțelor occidentale.