Chisăliță: România, campioană la poveri în factura la energie

Peste jumătate din factură nu este energie

Chisăliță explică faptul că, în prezent, între 50% și 60% din factura plătită de consumatori reprezintă taxe, tarife, accize și alte costuri reglementate. Energia propriu-zisă – producție și furnizare – ajunge să fie doar o componentă minoră din suma finală achitată de populație și de companii.

„S-a creat impresia că furnizorii sau producătorii sunt responsabili pentru scumpiri, dar realitatea este că statul este cel care a crescut constant povara fiscală din factură”, a subliniat expertul, arătând că nivelul taxării este astăzi de câteva ori mai mare decât în urmă cu cinci ani.

Unul dintre elementele-cheie identificate de Chisăliță este creșterea TVA și a tarifelor reglementate, inclusiv cele de transport și distribuție. În plus, introducerea sau majorarea unor contribuții și accize mascate a transformat factura la energie într-un instrument de colectare bugetară.

Această abordare a permis statului să-și majoreze veniturile fără a asuma direct o creștere de taxe generalizată, transferând costurile în facturile plătite lunar de consumatori. „Energia a devenit un canal comod de fiscalizare”, avertizează expertul.

De ce piața nu este adevăratul vinovat

Contrar discursului public, piața de energie nu este, în opinia lui Chisăliță, principala sursă a scumpirilor. Prețurile angro au cunoscut fluctuații, însă impactul acestora a fost amplificat artificial de structura rigidă a tarifelor și de lipsa unei politici fiscale coerente.

Mai mult, intervențiile succesive ale statului – plafonări, compensări și scheme temporare – nu au rezolvat problema de fond, ci au mutat costurile în alte zone ale sistemului. În final, nota de plată ajunge tot la consumator, fie direct, fie prin bugetul public.

România, printre campioane la poveri în factură

Chisăliță atrage atenția că România nu este un caz izolat, dar se află într-o zonă dezavantajată față de alte state europene, unde ponderea taxelor în factura de energie este mai bine calibrată. Diferențele de preț față de Vest nu sunt explicate de lipsa resurselor, ci de modul în care statul a ales să-și construiască politica fiscală în domeniul energiei.

Această situație afectează nu doar consumatorii casnici, ci și competitivitatea economiei, în condițiile în care costurile energetice sunt un factor critic pentru industrie și pentru investiții.

Efectele pe termen lung: consumatori vulnerabili și economie mai slabă

Pe termen lung, menținerea unei facturi încărcate de taxe riscă să adâncească vulnerabilitatea energetică a populației și să frâneze dezvoltarea economică. Chisăliță avertizează că, fără o reformă reală a modului în care este construită factura, orice discuție despre prețuri „corecte” rămâne pur teoretică.

„Dacă vrem facturi mai mici, trebuie să vorbim onest despre rolul statului în energie. Altfel, vom continua să căutăm vinovați acolo unde ei nu sunt”, a concluzionat expertul.