Începând cu 30 iulie, numărul de nave autorizate în fiecare zi a fost redus de la 40 la 32, iar pescajul acestora, la 44 de picioare, adică 13,4 metri. "Intenționăm să prelungim aceste măsuri pentru un an, cu excepția cazului în care ploi abundente vor cădea în bazinul hidrografic al canalului în septembrie, octombrie și noiembrie și vor umple lacurile", a explicat Ilya Espino, administratorul adjunct al canalului. Potrivit spuselor sale, acest avertisment ar trebui să le permită clienților canalului să își "planifice" mai bine viitoarele rute.

Restricțiile au avut o consecință spectaculoasă: ambuteiaje de nave care așteaptă de ambele părți ale canalului pentru a putea traversa. Joi erau 130, dar au fost și 160 în cursul acestei luni. Timpii de așteptare au crescut și ei vertiginos: de la trei până la cinci zile, au ajuns la 19 zile, iar acum au scăzut la 11 zile. "Putem gestiona cu ușurință o coadă de 90 de nave", dar "130 sau 140, asta ne creează probleme și întârzieri", recunoaște doamna Espino.

Noi surse de apă

Canalul, lung de 80 de kilometri, asigură accesul direct între Marea Caraibelor și Oceanul Pacific, ocolind continentul sud-american. 6% din comerțul maritim mondial trece pe aici: principalele țări care îl folosesc sunt Statele Unite, China și Japonia. În prezent, apa de ploaie este esențială pentru deplasarea navelor prin ecluze (aflate la o înălțime de până la 26 de metri deasupra nivelului mării), pentru ca acestea să poată traversa lanțul muntos continental al istmului.

Pentru fiecare navă, este necesară evacuarea a aproximativ 200 de milioane de litri de apă dulce, pe care canalul o obține dintr-un bazin hidrografic format de lacurile Gatún și Alajuela. Nu numai că acest bazin este afectat în prezent din cauza lipsei de precipitații, dar trebuie să fie în continuare capabil să furnizeze apă potabilă pentru jumătate din cei 4,2 milioane de locuitori ai țării.

Dacă nu ne adaptăm, murim

Această situație îi determină pe responsabilii canalului să efectueze studii pentru a găsi noi surse de apă. "Trebuie să găsim soluții pentru a putea continua să fim o rută importantă pentru comerțul internațional. Dacă nu ne adaptăm, vom muri", a declarat recent administratorul canalului, Ricaurte Vásquez.

Deocamdată, reducerea pescajului înseamnă o scădere a capacității de încărcare a fiecărei nave și, prin urmare, a veniturilor pe care Panama le obține din plata taxelor de trecere de către navele de containere. Pentru 2024, Autoritatea Canalului prevede că numărul de tone de mărfuri care vor tranzita istmul va fi "mai mic de 500 de milioane", față de 518 milioane în 2022. Ceea ce reprezintă o scădere a veniturilor de aproximativ 200 de milioane de dolari, dintr-un total de peste 3 miliarde de dolari încasați anul trecut din taxe de trecere.

"Este o situație care va dura un an, așa că nu cred că va fi mai rău decât ceea ce am trăit în timpul pandemiei Covid-19", a ținut să tempereze dna Espino.

Citește și Haosul creat în Suez se repetă și pe Canalul Panama

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News