România a avut sâmbătă, 5 iulie 2025, o zi ideală pentru producția de energie regenerabilă: cer senin în aproape toată țara și rafale moderate de vânt în zonele cheie. Cu toate acestea, fotovoltaicul și eolianul, deși împreună au furnizat aproape 1.400 MW, nu au reușit să atingă un vârf de producție comparabil cu potențialul estimat în astfel de condiții.

Panourile solare au livrat sub așteptări

Deși vremea a fost favorabilă în majoritatea regiunilor, energia produsă de panourile fotovoltaice s-a oprit la 932 MW (18,98% din totalul național), mult sub capacitatea teoretică instalată, care depășește 2.500 MW. Diferența poate fi pusă pe seama lipsei de echipamente moderne de urmărire a soarelui, a orientării fixe a multor parcuri solare sau a mentenanței precare a unor instalații mai vechi.

Eolienele nu au prins vântul favorabil

La rândul său, energia eoliană a contribuit cu doar 444 MW (9,04% din total), deși în Dobrogea și alte zone cheie viteza vântului a fost optimă. Explicația poate fi legată de capacități scoase temporar din funcțiune, lipsa unor mecanisme eficiente de integrare în rețea sau limitări tehnice impuse de dispecerul național din cauza dezechilibrelor de sistem.

Întrebări legitime într-o zi cu cer senin

Într-o zi în care sursele verzi aveau toate condițiile să performeze, România s-a bazat din nou pe nucleare (26,74%) și cărbune (19,28%) pentru a menține echilibrul energetic. Acest lucru ridică semne de întrebare cu privire la gradul real de exploatare a infrastructurii regenerabile, la investițiile în stocare și la capacitatea sistemului energetic de a susține o tranziție verde autentică.

Așadar, soarele și vântul au fost la datorie, dar energia verde nu a fost exploatată la maximum. România încă are de făcut pași importanți în optimizarea infrastructurii și a politicilor energetice dacă își dorește o economie cu adevărat sustenabilă și eficientă.

Ponderea principalelor surse în mixul energetic

1. Nuclear – 26,74% (1.313 MW)
Centralele nucleare, în special Cernavodă, au fost principalele surse de producție, asigurând peste un sfert din totalul energiei. Contribuția constantă a acestui sector subliniază rolul strategic al energiei nucleare în securitatea energetică a țării.

2. Cărbune – 19,28% (947 MW)
Producția pe bază de cărbune rămâne importantă, chiar dacă România s-a angajat la nivel european să reducă emisiile de carbon. Ponderea de aproape 20% arată o dependență încă mare față de combustibilii fosili tradiționali.

3. Energie fotovoltaică – 18,98% (932 MW)
Soarele a avut o zi excelentă: panourile fotovoltaice au generat aproape cât cărbunele, reflectând expansiunea investițiilor în energie solară.

4. Hidrocarburi – 13,15% (646 MW)
Producția pe bază de gaze naturale și petrol a avut un aport semnificativ, dar inferior celor trei mari surse de energie.

5. Eolian – 9,04% (444 MW)
Energia eoliană contribuie cu mai puțin de 10% la producția totală, fiind dependentă de condițiile meteorologice. Cu toate acestea, rămâne o componentă importantă a tranziției energetice.

6. Hidro – 8,08% (397 MW)
Cu toate că hidrocentralele au o capacitate instalată semnificativă, nivelul de producție este relativ scăzut, probabil influențat de debitele scăzute ale râurilor din sezonul cald.

7. Instalații de stocare – 3,77% (185 MW)
Stocarea energiei începe să își facă simțită prezența în sistem, cu un aport vizibil, în creștere față de anii anteriori. Este un semn clar al digitalizării și modernizării sectorului energetic.

8. Biomasa – 0,96% (47 MW)
Cu o contribuție modestă, biomasa rămâne marginală în mixul energetic actual.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.