Va dispărea în cele din urmă clișeul "instalatorului polonez"? Câteva cifre sunt suficiente pentru a înțelege că această țară cu 38 de milioane de locuitori nu mai este o economie emergentă.

Niciun an de recesiune

De la aderarea la UE, în 2004, Polonia a urcat de pe locul 9 pe locul 6 în clasamentul PIB-ului UE, depășind Belgia, Austria și Suedia. O performanță cu atât mai remarcabilă cu cât, în aceeași perioadă, populația Poloniei a scăzut. O excepție în rândul țărilor occidentale, Polonia nu a cunoscut niciun an de recesiune până la pandemie. Chiar și în timpul crizei financiare din 2008-2009, economia a continuat să crească.

Raportată la numărul de locuitori, avuția națională a Poloniei este încă mult în urma celei a Franței sau a Germaniei, dar recuperează spectaculos. În 2000, PIB-ul pe cap de locuitor al Poloniei reprezenta 29% din media Uniunii Europene. În prezent, a crescut la 46%.

Dacă va continua în acest ritm, nu este imposibil ca Polonia să ajungă din urmă Italia la începutul deceniului următor", observă Irina Topa-Serry, economist la Axa Investment Managers, citată de publicația economică Les Echos. Putem vorbi despre un miracol economic pentru Polonia, da, pentru că o creștere atât de puternică și de constantă o perioadă lungă de timp este excepțională", consideră ea.

Investiții străine masive

Ascensiunea Poloniei este cu atât mai izbitoare cu cât cele mai apropiate țări est-europene - Ungaria, Republica Cehă și Slovacia - au pornit de pe o poziție economică mai avantajoasă când regimurile comuniste au căzut. Cum a reușit țara să obțină acest rezultat? Așa cum se întâmplă întotdeauna în economie, datorită unui amestec de avantaje diferite. În primul rând, investițiile străine masive, care au început să vină la începutul anilor 1990 și au continuat de atunci.

"Niciodată nu au existat limite pentru investițiile străine, iar țara este și astăzi extrem de deschisă", spune Jean Rossi, care trăiește în Polonia de aproape 30 de ani și este președintele consilierilor francezi pentru comerț exterior din această țară. După ce Polonia a aderat la UE, investițiile străine directe au explodat cu adevărat, susținute de injecția masivă de fonduri de ajutor european.

Un covor roșu permanent

An de an, investițiile companiilor străine reprezintă între 30% și 40% din PIB-ul polonez. "Covorul roșu pentru investitorii străini este întins în permanență", explică Maciej Witucki, președintele confederației Lewiatan.

În iunie anul trecut, Intel a anunțat cea mai mare investiție străină din istoria Poloniei. Producătorul american de cipuri va cheltui 20 de miliarde de zloți (4,4 miliarde de euro) pentru o fabrică de semiconductori lângă Wroclaw, în vestul țării. Subvențiile publice masive au ajutat la atragerea acestui proiect emblematic.

Sistemul fiscal polonez nu este deosebit de avantajos. Impozitul pe profit, de 19%, este, de fapt, media Europei Centrale și de Est și mai mare decât ratele în vigoare în Ungaria sau în anumite țări baltice. "Dar cadrul fiscal este stabil, la fel ca și dreptul societăților comerciale, ceea ce reprezintă un punct important pentru investitori", subliniază Jean Rossi. Și, ”chiar dacă există corupție, ca peste tot,  este mai puțin răspândită decât în alte țări din regiune”, subliniază el.

Avantajul demografic 

Cu 38 de milioane de locuitori, Polonia este cu mult înaintea vecinilor săi precum Cehia (10,5 milioane), Ungaria (mai puțin de 10 milioane) și Slovacia (5,4 milioane), ca să nu mai vorbim de statele baltice, care sunt și mai mici. Chiar și România, cu o populație de 19 milioane de locuitori, se află mult în urmă. "Este mult mai ușor să dezvolți o afacere aici decât în țările vecine", explică Erik Hallgren, un suedez stabilit în Polonia și șeful fondului de investiții Equitin.

Dimensiunea pieței interne înseamnă că ritmul de creștere este mai echilibrat decât în țările vecine. Este adevărat că economia este puternic determinată de comerțul exterior, care reprezintă 107% din PIB. Mai puțin decât în Lituania (140%), Republica Cehă (163%) sau Ungaria (187%). "Prin urmare, Polonia este mai puțin afectată decât altele de șocurile externe, așa cum am văzut în timpul crizei financiare din 2008", notează Irina Topa-Serry. Iar economia este mai diversificată. Industria alimentară, fabrici de mobilă și de aparate electrice, servicii IT, distribuție, transporturi rutiere... Marile grupuri și, mai ales, IMM-urile sunt active în toate sectoarele.

"În Polonia, nu există o mare industrie dominantă, așa cum este industria auto în Slovacia", subliniază Mateusz Urban, expert în Europa Centrală la Oxford Economics. Acest lucru face mai ușor de absorbit suișurile și coborâșurile din fiecare sector.

Costuri salariale

Un al doilea avantaj, poate chiar mai important, este costul și calitatea forței de muncă. Salariile mici din fostele țări din blocul estic au fost un factor-cheie în dezvoltarea economică a acestora după căderea Zidului Berlinului, iar acest lucru este valabil și astăzi.

"Costurile noastre salariale au crescut mult, dar sunt încă scăzute, mai ales în comparație cu Germania, ceea ce reprezintă un mare avantaj pentru noi", confirmă Witold Winiarczyk, directorul de operațiuni al Akson Elektro, o mică întreprindere specializată în instalarea de controale automate și alte echipamente tehnice în clădiri, care are aproximativ o sută de angajați. Akson Elektro este situată la mai puțin de o oră de mers cu mașina de granița cu Germania.

Ponderea Germaniei

Nici nu se poate explica miracolul polonez fără a menționa importanța Germaniei în economia țării. Principala putere europeană absoarbe 29% din exporturile poloneze (pe locul al doilea se află Cehia, cu mai puțin de 7%), iar în cealaltă direcție reprezintă 20% din importuri (China este la mai puțin de 15%).

"Suntem foarte bine integrați în economia germană", explică președintele confederației Lewiatan. Atât de mult încât, la fel ca și în alte țări din Europa de Est, recesiunea din Germania cântărește în prezent greu asupra economiei poloneze.

Salariu minim, echivalent cu cel din Portugalia

Este Polonia o țară cu salarii mici? Probabil nu pentru mult timp. Salariul minim polonez va crește la 4.242 zloți pe lună în ianuarie, adică 937 de euro, a anunțat luna trecută guvernul. Această sumă este mult mai mică decât în Franța (1 709 euro brut), dar Polonia este acum la egalitate cu Portugalia (956 de euro) și nu cu mult în urma Spaniei (1 260 de euro).

Salariul mediu a crescut și mai repede, ajungând acum la 6.346 de zloți (1.400 de euro). "Polonia nu mai poate fi considerată cu adevărat o țară low-cost", spune Mateusz Urban. Investitorii străini nu mai sunt atrași doar de nivelul salariilor, ci și de calitatea forței de muncă și a infrastructurii".

Motivarea angajaților este citată ca exemplu de mulți directori de companii. "În Europa, ei seamănă cel mai mult cu americanii, sunt foarte muncitori", zâmbește Frederik Ragmark, șeful Medicover, un grup de clinici și laboratoare de analize care operează în Polonia și în alte câteva țări europene. De fapt, polonezii muncesc la fel de mult ca americanii - 1 815 ore pe an în medie, potrivit OCDE, față de 1 511 în Franța și 1 341 în Germania. În cadrul Uniunii Europene, doar Grecia, Cipru și Malta lucrează mai mult.

IT, finanțe, cercetare și dezvoltare

Prin urmare, economia se deplasează în sus pe lanțul valorii adăugate, în sectoare care angajează o forță de muncă din ce în ce mai calificată. Investiția Intel este un exemplu în acest sens. Polonia a obținut, de asemenea, două proiecte de giga-fabrică pentru baterii pentru vehicule electrice.

Dar, mai presus de toate, serviciile pentru întreprinderi sunt cele care conduc acum creșterea. "Sectoarele care au prosperat după 2015 sunt cele ale serviciilor pentru întreprinderi, care angajează în special lucrători calificați, care se bazează pe comerțul internațional, cum ar fi IT, finanțele și cercetarea și dezvoltarea, și care au început să genereze excedente uriașe în balanța de plăți", a explicat recent în Les Echos Tomasz Michalski, profesor asociat la HEC Paris.

Semne de îngrijorare

După "glorioșii treizeci de ani" ai Poloniei, există acum semne de îngrijorare în sfera economică. Unul dintre punctele slabe ale țării este mixul său energetic: aproape 70% din producția de electricitate se bazează pe cărbune, iar în prezent nu există energie nucleară. "Acest lucru ar putea începe să descurajeze anumite industrii care doresc să își reducă amprenta de carbon să investească aici", avertizează președintele Lewiatan.

Un alt punct negativ sunt tensiunile de pe piața muncii, în creștere. Cu toate acestea, guvernul este extrem de ostil imigrației.

Pe termen scurt însă, principalul pericol pentru economia poloneză este de natură politică. Confruntarea dintre guvernul naționalist PiS și instituțiile europene devine tot mai aprinsă. Bruxelles-ul blochează trimiterea fondurilor structurale și a planului de redresare post-pandemie până când Varșovia va lua măsuri pentru a garanta mai bine independența sistemului judiciar.

Aceste fonduri sunt esențiale pentru economia poloneză. "În total, reprezintă aproximativ 20% din PIB", a calculat Mateusz Urban. Impactul asupra economiei nu este încă vizibil, deoarece fondurile europene alocate în perioada anterioară sunt încă folosite. Dar, dacă înghețarea se confirmă, există riscul unui mare decalaj în investiții care va cântări greu. "Este de așteptat cel puțin o reducere de 2% a PIB-ului", spune el.

În cele din urmă, într-o țară care a fost în mod tradițional liberală din punct de vedere economic, controlul exercitat de PiS asupra aparatului de stat, și în special asupra sistemului judiciar, începe să își facă simțită prezența. "Țara a devenit mult mai divizată după opt ani de guvernare PiS. Începem să simțim cum se ridică norii și începem să acordăm mai multă atenție la ceea ce spunem despre guvern", a mărturisit om de afaceri. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.