Parlamentul European vrea să înghețe ratificarea acordului comercial UE–SUA
22 Februarie 2026
Ucraina a anunțat că nu va mai prelungi contractul de tranzit al gazelor rusești pe teritoriul său, care reprezintă ultima conductă prin care aceste gaze ajung în Europa (singura conductă care mai funcționează după doi ani de conflict și care se află în zona de război).
Totuși, gazele care tranzitează Ucraina sunt esențiale pentru securitatea energetică a Europei, iar pentru a rezolva această problemă s-a găsit o soluție: un swap între gazele rusești și gazele azere.
Actualul acord de tranzit al gazelor dintre Gazprom și Naftogaz (compania de stat pentru transportul gazelor pe teritoriul Ucrainei) a fost semnat la 30 decembrie 2019, în urma negocierilor care au implicat Rusia, Ucraina, Germania, Franța și Comisia Europeană. Conform acordului, Gazprom s-a angajat să tranziteze 65 de miliarde de metri cubi de gaz prin Ucraina în 2020 și 40 de miliarde de metri cubi pe an în perioada 2021-2024.
Potrivit operatorului de gazoducte din Ucraina, tranzitul gazelor rusești prin Ucraina către Europa a scăzut cu 28,5%, de la 20,5 miliarde de metri cubi în 2022 la 14,65 miliarde de metri cubi anul trecut, dar rămâne esențial pentru asigurarea securității energetice a Europei.
Principalii destinatari ai gazelor care traversează Ucraina sunt Austria, Slovacia, Italia, Ungaria, Croația și Slovenia. Austria este principalul beneficiar, cu cea mai mare parte din gazele sale provenind din Ucraina. Importurile de gaze rusești pentru Croația și Slovenia sunt în prezent la valori minime. Ungaria se bazează pe gaze rusești, dar în prezent printr-o rută alternativă: conducta TurkStream, via Bulgaria și România. Italia a reușit să-și suplimenteze necesarul de gaze prin rute alternative, crescând importurile de gaze azere și din Algeria.
Uniunea Europeană a încercat să-și diversifice importurile de gaze și a semnat un acord de dublare a importurilor de gaze azere la cel puțin 20 de miliarde de metri cubi pe an până în 2027. Totuși, infrastructura conductelor din sud-estul Europei nu permitea preluarea acestei cantități de gaze. Azerbaidjanul a inițiat discuții cu Rusia cu privire la acordul de tranzit al gazelor, și, conform unor informații pe surse, s-a găsit soluția unui swap: ruso-azero-turkmeno-european.
Astfel, la sfârșitul anului 2024, swapul ruso-azero-turkmeno-european va avea ca obiectiv alimentarea cu gaze a Europei Centrale. În esență, prin Ucraina se vor tranzita gaze care, din punct de vedere comercial, provin din Azerbaidjan, dar care, de fapt, sunt molecule rusești, date în contrapartidă cu gazele pe care Rusia ar trebui să le furnizeze Turkmenistanului, dar care vor fi înlocuite cu molecule azere.
Această măsură face parte din eforturile Uniunii Europene de a-și diversifica sursele de energie și de a reduce dependența de gazul rusesc. Oficialii UE și reprezentanții guvernelor europene au încercat să negocieze cu Ucraina prelungirea acordului privind tranzitul gazelor rusești către țările UE prin Ucraina după 2025, când expiră actualul contract de tranzit dintre Gazprom și Ucraina. Oleksi Chernishov, directorul general al Naftogaz din Ucraina, a exclus participarea țării sale la orice proiect al UE care implică relații cu Gazprom din Rusia. În aceste condiții, UE va cumpăra gaz din Azerbaidjan și îl va transporta folosind infrastructura de conducte rusești existentă în Ucraina, evitând astfel achiziția directă de gaz din Rusia.
Dacă această soluție va rămâne funcțională, ea va asigura securitatea energetică a Europei în iarna 2024/2025 și va contribui la evitarea unei escaladări a prețului la gaze, deși va fi o soluție mai costisitoare decât cea existentă în prezent.