Tensiune maxină la Teheran. Cum trăiesc oamenii sub amenințările lui Trump

O furtună violentă izbucnită la miezul nopții deasupra Teheranului i-a făcut pe mulți locuitori ai capitalei iraniene să sară din paturi și să alerge la ferestre sau pe acoperișuri, convinși că a început atacul american. A fost o alarmă falsă. Dar spaima rămâne reală și tot mai apăsătoare, pe fondul escaladării retoricii dintre Washington și Teheran.

Președintele SUA, Donald Trump, a avertizat joi că Iranul are la dispoziție „maximum” 15 zile pentru a ajunge la un acord privind programul nuclear, altfel „se vor întâmpla lucruri rele”. În paralel, Washingtonul a mobilizat una dintre cele mai mari desfășurări de forțe militare în Orientul Mijlociu de la războiul din Irak din 2003.

Nopți nedormite și farmacii asaltate

Pentru mulți locuitori ai Teheranului, amenințarea unui nou conflict vine pe fondul unor traume încă nevindecate. Capitala a trecut recent printr-un război de 12 zile cu Israelul, în luna iunie, soldat cu bombardamente intense, iar luna trecută autoritățile au reprimat violent protestele antiguvernamentale.

Locuitorii vorbesc despre nopți nedormite, iar farmaciștii spun că a crescut cererea de tranchilizante și medicamente pentru tensiune arterială. În supermarketuri, unii clienți își umplu cărucioarele cu orez, fasole, detergenți și alte produse de bază, temându-se de ce ar putea urma.

„Rămân în Teheran”, spune Homayoun, un funcționar pensionar care a cerut protejarea identității. „Voi fi ucis fie de republica islamică, fie de SUA, dar nu plec nicăieri. În țara asta nici măcar nu poți muri normal.”

Societatea, ruptă între frică și furie

Tensiunea era ridicată chiar înainte de furtuna de la miezul nopții. În timpul manifestărilor dedicate aniversării Revoluției Islamice din 1979, susținători ai regimului au patrulat cartierele, au scandat lozinci și au lansat artificii. Pentru mulți locuitori deja anxioși, exploziile au fost confundate cu atacuri reale.

„Când au ajuns pe strada noastră, am crezut că SUA au atacat”, spune Soheila, o femeie trecută de 60 de ani. „De atunci mi-a crescut tensiunea. Medicii spun că e stres din cauza fricii de război.”

Dacă în iunie, după atacurile Israelului, un val de naționalism a unit temporar populația în jurul drapelului, în pofida nemulțumirilor față de conducere, acum atmosfera este mult mai complicată. Reprimarea sângeroasă a protestelor a adâncit ruptura dintre stat și societate.

Gruparea pentru drepturile omului HRANA susține că a confirmat peste 7.000 de morți în timpul represiunii și investighează alte cazuri. Autoritățile iraniene indică un bilanț mult mai mic, de 3.117 decese, și dau vina pe „agitatori înarmați” susținuți din exterior.

Președintele Masoud Pezeshkian a încercat să calmeze spiritele, promițând majorări salariale pentru funcționari și transmitând condoleanțe familiilor victimelor. Chiar și liderul suprem, Ali Khamenei, a declarat pentru prima dată că deplânge moartea persoanelor nevinovate.

Pentru mulți iranieni, însă, aceste gesturi nu mai sunt suficiente.

„Mă umple de furie și dorință de răzbunare”, spune Mojgan, profesoară în jur de 40 de ani. „Vreau ca republica islamică să dispară și nu-mi pasă ce vine în loc.”

Economie blocată înainte de Ramadan și Nowruz

Teama de război planează asupra țării chiar înaintea lunii sfinte Ramadan și a sărbătorilor de Nowruz, Anul Nou persan, perioade care, în mod normal, aduc aglomerație și vânzări ridicate.

Comercianții spun că anul acesta magazinele sunt goale. „De obicei, la ora asta rafturile erau pline și oamenii cumpărau pentru sărbători. Acum nimeni nu mai face stocuri”, spune un băcan din centrul capitalei. „Nu putem supraviețui așa.”

Mehdi, antreprenor în construcții, descrie sentimentul general: „Suntem blocați între un regim care nu cedează și SUA și Israel care nu dau înapoi. Nu poți trăi cu un asemenea nivel de incertitudine.”

Pe fondul ultimatumului lansat de Washington și al mobilizării militare americane, Teheranul trăiește într-o așteptare tensionată. Furtuna de la miezul nopții a fost doar un fenomen meteorologic. Dar pentru mulți iranieni, sunetul tunetului a semănat prea mult cu cel al unui nou război.