Panică în Cuba. Mari companii părăsesc țara insulară

Companiile internaționale care au rezistat ani la rând în Cuba încep să se retragă, într-un moment în care economia insulei se confruntă cu una dintre cele mai grave crize din ultimele decenii, scrie The Wall Street Journal. Rețelele de plăți Mastercard și Visa își suspendă tranzacțiile pentru vizitatorii străini non-americani, mari operatori hotelieri renunță la administrarea unor unități turistice, iar unul dintre cei mai importanți investitori străini din industria minieră își reconsideră prezența pe insulă.

Deciziile vin pe fondul unei presiuni tot mai mari exercitate de administrația americană asupra autorităților de la Havana, dar și al problemelor interne profunde ale Cubei: lipsuri de combustibil, pene de curent, prăbușirea turismului, deprecierea monedei și dificultăți tot mai mari pentru companiile care încă mai încercau să opereze într-o economie dominată de stat.

Mastercard și Visa, lovitură directă pentru plățile turiștilor

Banca centrală a Cubei a anunțat că tranzacțiile Mastercard și Visa efectuate de vizitatorii străini non-americani vor fi suspendate pe insulă începând de sâmbătă. Pentru americani, utilizarea cardurilor în Cuba era deja interzisă.

Măsura complică și mai mult viața turiștilor care ajung în Cuba și lovește direct în una dintre puținele surse importante de valută ale țării. Într-o economie în care accesul la dolari și euro este esențial, restrângerea plăților internaționale amplifică izolarea financiară a insulei.

Mastercard a transmis că propriile carduri nu mai pot fi utilizate în Cuba deoarece un partener străin care conecta comercianții locali la rețeaua sa și-a redus operațiunile pe această piață. Visa nu a oferit o poziție publică în informațiile citate.

Pentru Cuba, problema nu este doar una tehnică. Suspendarea tranzacțiilor înseamnă mai puțină flexibilitate pentru turiști, mai multe dificultăți pentru hoteluri, restaurante și comercianți și un semnal negativ pentru orice investitor care mai lua în calcul prezența pe insulă.

Hotelurile se închid, turismul se prăbușește

Sectorul hotelier, considerat ani la rând una dintre principalele pariuri economice ale Cubei, este lovit puternic. Iberostar și Meliá, două dintre cele mai importante grupuri hoteliere spaniole prezente pe insulă, au anunțat că renunță la administrarea a cel puțin câte o duzină de hoteluri cubaneze.

Meliá a transmis că decizia de a închide 15 hoteluri a fost determinată de circumstanțe aflate în afara controlului companiei. Grupul a precizat că cele mai multe dintre unități erau deja închise, pe fondul problemelor energetice și al scăderii cererii turistice. Iberostar a anunțat, la rândul său, că va înceta operarea a 12 hoteluri în Cuba, ca parte a unei adaptări la mediul internațional de reglementare.

Royalton Hotels & Resorts, operator canadian, și-a încetat operațiunile după ce s-a confruntat cu prăbușirea turismului. Retragerea acestor companii transmite un mesaj puternic: Cuba nu mai este percepută ca o piață dificilă, dar încă atractivă, ci ca o piață în care riscurile au ajuns să depășească beneficiile.

În ultimii ani, turismul cubanez a fost afectat de lipsa zborurilor, de problemele logistice, de penuria de combustibil, de imaginea negativă generată de criza internă și de presiunea sancțiunilor americane. Mai multe companii aeriene au anulat deja curse către Cuba din cauza deficitului de combustibil pentru avioane.

Sherritt International, posibilă retragere dintr-un sector strategic

Cea mai importantă plecare ar putea fi cea a Sherritt International, companie canadiană de minerit și unul dintre cei mai mari investitori străini din Cuba. Timp de peste trei decenii, Sherritt a extras nichel și cobalt din mina Moa, situată în estul insulei, contribuind la susținerea uneia dintre cele mai importante industrii de export ale Cubei.

Compania a avut un rol major nu doar prin producția minieră, ci și prin transferul de expertiză managerială într-o economie în care sectorul privat și cultura corporativă modernă au fost mult timp limitate. Prezența sa a reprezentat, pentru Cuba, un canal rar de capital, tehnologie și know-how occidental.

În urmă cu doar câteva luni, Sherritt discuta proiecte de extindere pentru îmbunătățirea producției, după ce activitatea fusese afectată de lipsa combustibilului și de efectele unui uragan. Ulterior, compania a anunțat că suspendă operațiunile și își repatriază personalul.

Deși Sherritt nu a fost desemnată în mod direct printr-un ordin executiv american care vizează economia controlată de structuri militare cubaneze, compania a arătat că simpla emitere a acestui ordin a schimbat semnificativ condițiile în care își putea desfășura activitatea.

Compania a anunțat inițial dizolvarea asocierilor sale din Cuba, apoi a revenit asupra deciziei și a comunicat că a semnat un acord preliminar, fără caracter obligatoriu, pentru vânzarea unei participații de control către Gillon Capital, un family office privat. În paralel, acțiunile Sherritt au scăzut cu peste 50%, pe fondul incertitudinii.

Sancțiunile americane schimbă calculul investitorilor

Retragerea companiilor străine are loc în timp ce Washingtonul intensifică presiunea asupra guvernului comunist de la Havana. În luna mai, administrația americană a semnat un ordin executiv care vizează GAESA, conglomeratul deținut de structurile militare cubaneze.

Potrivit Statelor Unite, GAESA controlează cel puțin 40% din economia Cubei, inclusiv numeroase hoteluri operate prin parteneriate cu companii străine. Exact aceste parteneriate sunt acum puse sub presiune, deoarece investitorii străini trebuie să decidă dacă își continuă activitatea alături de entități legate de aparatul militar cubanez sau dacă își reduc expunerea pentru a evita riscuri de sancțiuni secundare.

Moa Nickel, societatea mixtă dintre Sherritt și compania cubaneză de stat din sectorul nichelului, a fost de asemenea sancționată. Autoritățile americane susțin că proiectul contribuie la susținerea unui regim represiv.

Pentru companiile internaționale, riscul a devenit mult mai greu de gestionat. Chiar și în absența unei interdicții directe, asocierea cu entități controlate de statul cubanez poate bloca finanțarea, auditul, asigurările, relațiile bancare și accesul la parteneri occidentali.

O economie sufocată de crize suprapuse

Economia Cubei se afla deja într-o situație critică înaintea actualului val de retrageri. Ani de administrare ineficientă, corupție, dependență de stat și sancțiuni americane au slăbit profund capacitatea țării de a produce, importa și atrage investiții.

Criza s-a agravat după restrângerea accesului la petrol subvenționat din Venezuela, un sprijin esențial pentru Cuba timp de mulți ani. Fără această sursă de energie, transportul public a fost redus, fermierii au dificultăți în a duce produsele la piață, iar populația se confruntă cu pene de curent care durează ore întregi.

Moneda națională s-a prăbușit pe piața informală, ajungând la aproximativ 620 de pesos pentru un dolar, potrivit El Toque, un site independent care urmărește piața valutară cubaneză. Această depreciere alimentează inflația, reduce puterea de cumpărare și împinge tot mai mulți cubanezi către economie informală sau emigrare.

În mai multe zone, locuitorii au protestat prin metode simbolice, inclusiv bătând în oale sau arzând gunoaie în stradă, în special în timpul penelor de curent. Sute de mii de oameni au părăsit insula în ultimii ani, ceea ce adâncește criza forței de muncă și presiunea socială.

De ce contează plecarea companiilor străine

Pentru Cuba, retragerea companiilor internaționale nu înseamnă doar pierderea unor hoteluri, mine sau rețele de plăți. Înseamnă pierderea unor canale de valută, a expertizei manageriale, a locurilor de muncă și a unei minime legături cu economia globală.

Timp de decenii, companiile străine au acceptat riscurile de a opera pe insulă, atrase de potențialul turismului, de resursele minerale și de ideea că, într-o zi, Cuba s-ar putea deschide mai mult către investiții. Acum, multe dintre ele par să fi ajuns la concluzia opusă: costurile politice, financiare și operaționale sunt prea mari.

Plecarea lor lasă un gol greu de acoperit. Puțini investitori par dispuși să intre într-o economie afectată simultan de sancțiuni, lipsă de energie, prăbușirea cererii turistice, depreciere monetară și control puternic al statului.

Pentru populația cubaneză, efectele se pot vedea rapid: mai puține locuri de muncă în turism, mai puține servicii disponibile, acces mai greu la valută și o economie locală și mai dependentă de deciziile statului. Pentru regimul de la Havana, pierderea investitorilor străini reduce spațiul de manevră într-un moment în care nevoia de valută este acută.

Cuba intră astfel într-o etapă extrem de dificilă. Nu mai este vorba doar despre o economie slăbită de sancțiuni sau de probleme interne, ci despre o pierdere de încredere din partea companiilor care, până de curând, reprezentau ultimele punți importante dintre insulă și economia internațională.