Guvernele lumii se împrumută în ritm record. Suma este uriașă

Guvernele lumii apasă tot mai tare pedala împrumuturilor. De la începutul anului și până acum, emitenții suverani au atras 504 miliarde de dolari prin obligațiuni sindicalizate, un nivel record care depășește chiar ritmul din prima jumătate a anului 2020, când statele se împrumutau agresiv pentru a-și susține economiile în timpul carantinelor impuse de pandemia Covid-19, potrivit datelor analizate de Bloomberg.

Creșterea vine într-un moment în care finanțele publice sunt prinse între mai multe presiuni simultane: deficite bugetare ridicate, dobânzi mai mari decât în perioada post-pandemică, costuri în creștere pentru apărare, investiții în infrastructură și tranziția energetică, dar și nevoia guvernelor de a proteja gospodăriile de șocurile de prețuri provocate de războiul din Iran.

Practic, statele au nevoie de bani mai mulți, mai repede și, pe cât posibil, în condiții cât mai bune de piață.

De ce se împrumută guvernele atât de mult

Deficitele bugetare au crescut constant după criza financiară globală, au atins un vârf în timpul pandemiei, când dobânzile erau la minime istorice, iar acum cresc din nou. Diferența este că noul val de împrumuturi vine într-un mediu mult mai dificil: banii nu mai sunt ieftini, iar investitorii cer randamente mai mari pentru a finanța datoriile statelor.

„Principalul motor al ofertei este pur și simplu creșterea cheltuielilor publice și, prin urmare, nevoile de finanțare mai mari”, a declarat Jens Peter Sorensen, analist șef la Danske Bank AS, menționând cheltuielile mai mari pentru apărare, infrastructură și tranziția la energia curată.

Europa este una dintre regiunile în care această tendință se vede cel mai clar. Germania și alte țări cheltuie sute de miliarde de euro pentru arme și muniții, în timp ce Uniunea Europeană și-a relaxat regulile fiscale pentru a permite cheltuieli suplimentare destinate apărării și proiectelor energetice care reduc dependența de combustibili fosili.

Pe lângă aceste presiuni, îmbătrânirea populației pune presiune tot mai mare pe bugetele publice, prin cheltuieli mai ridicate cu pensiile, sănătatea și asistența socială. În același timp, creșterea dobânzilor face ca refinanțarea datoriei existente să fie mai scumpă.

Ce sunt obligațiunile sindicalizate și de ce sunt atractive

Obligațiunile sindicalizate sunt emisiuni de datorie prin care un stat angajează mai multe bănci pentru a plasa titlurile către investitori. Acest mecanism diferă de licitațiile obișnuite de obligațiuni guvernamentale, folosite masiv de Trezoreria SUA.

Sumele atrase prin sindicalizări sunt, în general, mai mici decât cele obținute prin licitațiile clasice, dar metoda este foarte populară în Europa. Un motiv important este controlul mai mare pe care îl oferă autorităților care gestionează datoria publică. Prin sindicalizare, guvernele pot alege mai atent momentul intrării pe piață și pot testa mai bine apetitul investitorilor.

În perioade de volatilitate, această metodă poate fi considerată mai puțin riscantă. Guvernele pot evita o licitație slabă și pot profita de ferestrele în care piețele sunt stabile, lichiditatea este bună, iar investitorii sunt dispuși să cumpere datorie publică.

Italia, campioana împrumuturilor sindicalizate

Italia rămâne cel mai activ emitent suveran de obligațiuni sindicalizate. În opt din ultimii zece ani, Roma a fost lider la acest tip de împrumuturi, iar situația se repetă și în acest an. Potrivit datelor Bloomberg, Italia a atras deja aproape 70 de miliarde de euro, echivalentul a 81 de miliarde de dolari, în primele șase luni.

Germania, care și-a rescris regulile fiscale pentru a putea investi mai mult în apărare și infrastructură, a strâns până acum 14 miliarde de euro prin trei sindicalizări în acest an.

Marea Britanie, Belgia și Serbia au încheiat cele mai mari tranzacții sindicalizate din istoria lor, în timp ce Australia și Mexicul se numără, la rândul lor, printre primii zece emitenți suverani din acest an.

Această listă arată că fenomenul nu este limitat la zona euro. Este o tendință globală, alimentată de aceeași problemă de fond: guvernele au nevoie de finanțare mai mare într-o lume în care cheltuielile publice cresc mai repede decât veniturile.

Investitorii încă au apetit pentru datoria statelor

Deocamdată, cererea rămâne solidă, mai ales pentru obligațiunile cu maturități mai scurte. Guvernele profită de această disponibilitate a investitorilor pentru a-și acoperi nevoile de finanțare și pentru a gestiona un calendar încărcat de refinanțare.

Johnathan Owen, manager de portofoliu la TwentyFour Asset Management, a explicat că statele folosesc această fereastră de oportunitate pentru a intra pe piață cât timp condițiile sunt favorabile: „Ei folosesc această fereastră de oportunitate cât timp piețele sunt sănătoase și dispuse”.

Această formulare rezumă foarte bine strategia multor guverne. Nu este vorba doar despre nevoia de a împrumuta bani, ci și despre momentul ales pentru finanțare. Într-un context în care băncile centrale pot schimba direcția dobânzilor, iar piețele reacționează rapid la orice semnal privind inflația, războaiele sau deficitele, statele încearcă să nu lase totul pe final de an.

Dobânzile băncilor centrale pot schimba ritmul

Ritmul emisiunilor din a doua parte a anului va depinde în mare măsură de deciziile băncilor centrale. Dacă dobânzile rămân ridicate mai mult timp, costul finanțării va continua să apese pe bugetele publice. Dacă apar semnale mai clare de relaxare monetară, guvernele ar putea încerca să profite de un mediu mai prietenos pentru datorie.

Analiștii ING au arătat că sindicalizările realizate în luna mai de Belgia, Spania, Austria și Portugalia au venit „mai devreme decât se anticipase”. Această grabă sugerează că unele state preferă să își asigure finanțarea înainte ca piața să devină mai dificilă sau înainte ca investitorii să devină mai selectivi.

Alte guverne încearcă să intre pe piață înaintea vacanței de vară, perioadă în care activitatea financiară încetinește, iar lichiditatea poate fi mai redusă. Grecia urmează să acceseze piața miercuri, după ce a angajat bănci pentru o redeschidere a obligațiunilor scadente în 2036. Suedia ar putea urma același drum, după ce a emis un mandat pentru vânzarea de euroobligațiuni pe trei ani.

„Există încă multe state din zona euro care vor accesa piețele de obligațiuni în a doua jumătate a anului”, a declarat Harvey Bradley, analist la Insight Investment.

Ce înseamnă acest val de datorie pentru economii

Pentru guverne, împrumuturile sunt necesare pentru finanțarea cheltuielilor curente, a investițiilor și a programelor de sprijin. Pentru contribuabili, însă, datoria mai mare înseamnă o povară mai mare în viitor, mai ales dacă dobânzile rămân ridicate.

Costurile cu dobânzile pot ajunge să consume o parte tot mai mare din bugetele publice, reducând spațiul pentru investiții, educație, sănătate sau măsuri sociale. În același timp, statele cu deficite mari pot fi forțate să crească taxe, să reducă anumite cheltuieli sau să amâne proiecte.

Valul record de obligațiuni sindicalizate arată, de fapt, o schimbare de etapă în finanțele publice globale. După anii banilor ieftini, guvernele intră într-o perioadă în care datoria rămâne mare, nevoile de finanțare cresc, iar piețele devin un arbitru tot mai important al politicilor bugetare.

Pentru moment, investitorii cumpără. Întrebarea este cât timp vor continua să o facă în aceleași condiții.