Ce verifică ANAF la utilajele agricole aduse din Uniunea Europeană

ANAF va intensifica verificările asupra tranzacțiilor transfrontaliere cu utilaje agricole, după ce inspectorii fiscali au stabilit TVA suplimentară de plată de aproximativ 87 de milioane de lei într-un caz în care traseul declarat al facturilor nu corespundea, în opinia instituției, cu traseul fizic și realitatea economică a bunurilor.

Controlul a fost realizat de inspectorii Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj și a vizat utilaje aduse din alte state membre ale Uniunii Europene și comercializate în România.

Cazul reprezintă un avertisment pentru distribuitorii, dealerii și cumpărătorii implicați în tranzacții în lanț: faptul că un utilaj este revândut succesiv prin mai multe firme nu înseamnă că fiecare factură poate fi analizată separat de transportul efectiv al bunului.

ANAF a anunțat că va continua verificările în situațiile în care facturile, comenzile, codurile de TVA, documentele de transport și destinația finală a utilajelor nu se potrivesc.

Mai multe vânzări, dar un singur transport

Tranzacțiile analizate presupuneau vânzarea succesivă a aceluiași utilaj între un producător dintr-un alt stat membru al UE, un distribuitor și un dealer sau client din România.

Deși pe hârtie existau mai multe operațiuni comerciale, utilajul avea un singur traseu fizic. Acesta pleca direct de la fabrica producătorului european și ajungea la clientul din România. Documentele disponibile indicau inclusiv beneficiarul român și locul în care urma să fie livrat bunul.

Tratamentul fiscal aplicat facturilor era însă diferit de interpretarea la care au ajuns inspectorii.

Distribuitorul utiliza coduri de TVA pe care le deținea și în statele în care se aflau producătorii. Prima vânzare era tratată ca o operațiune locală în statul producătorului, cu TVA din statul respectiv, în timp ce vânzarea ulterioară către România era declarată separat ca operațiune intracomunitară.

Inspectorii nu au analizat însă facturile izolat, ci au reconstruit întregul circuit economic.

„Problema identificată nu a fost utilizarea unor coduri de TVA în mai multe state membre, ci faptul că tratamentul fiscal declarat nu corespundea traseului și realității economice a tranzacțiilor verificate”, precizează ANAF în comunicatul oficial.

De ce consideră ANAF că TVA trebuia plătită în România

Atunci când același bun este vândut succesiv între mai multe societăți, dar este transportat o singură dată dintr-un stat membru în altul, transportul intracomunitar nu poate fi atribuit tuturor facturilor din lanț.

Trebuie stabilită operațiunea căreia îi este alocat transportul. Celelalte vânzări sunt, în funcție de poziția lor în circuit, livrări locale, pentru care TVA se datorează în statul în care sunt considerate efectuate.

Regula apare la articolul 36a din Directiva europeană privind TVA și a fost transpusă în România prin articolul 275 alineatele (9)-(11) din Codul fiscal. Ca regulă generală, transportul este atribuit livrării efectuate către operatorul intermediar. Există și o excepție legată de codul de TVA comunicat furnizorului de către intermediar.

Operatorul intermediar este furnizorul din lanț, altul decât primul, care transportă bunurile sau organizează transportul, direct ori printr-o altă persoană care acționează în numele său.

În cazul verificat, inspectorii au stabilit că distribuitorul avea această calitate și era implicat în organizarea transportului utilajelor către România. În consecință, potrivit interpretării ANAF, distribuitorului îi reveneau obligații de declarare în România, iar vânzările către dealerii sau clienții români trebuiau tratate ca livrări interne, cu TVA datorată în România.

Un exemplu simplificat

Un producător din Germania vinde un tractor unui distribuitor, iar distribuitorul îl revinde unui dealer sau fermier din România. Tractorul nu ajunge mai întâi în depozitul distribuitorului, ci pleacă direct din fabrica germană către România.

Există două contracte și două facturi, dar un singur transport.

Pentru stabilirea TVA nu este suficient să se verifice denumirea înscrisă pe fiecare factură. Contează cine a organizat transportul, ce cod de TVA a comunicat intermediarul, unde a început transportul, unde s-a încheiat și cine era cunoscut ca beneficiar final în momentul expedierii.

În funcție de aceste elemente, una dintre vânzări primește caracterul intracomunitar, iar cealaltă poate deveni o livrare locală taxabilă în statul de plecare sau în statul de destinație.

Ce riscă distribuitorii și dealerii

Riscul principal este recalificarea tranzacțiilor de către inspectorii fiscali. O operațiune declarată drept achiziție sau livrare intracomunitară poate fi considerată livrare internă, ceea ce poate genera TVA suplimentară, dobânzi și penalități, în funcție de situația concretă.

Companiile care lucrează cu astfel de circuite trebuie să poată demonstra:

• cine a comandat și cine a suportat transportul;
• în numele cui a acționat transportatorul;
• ce cod de TVA a fost comunicat pentru fiecare operațiune;
• unde se afla utilajul la momentul fiecărei livrări;
• cine era beneficiarul și care era destinația cunoscută;
• dacă facturile sunt în acord cu contractele, comenzile și documentele de transport.

Simpla deținere a unui cod de TVA într-un alt stat membru nu stabilește automat tratamentul fiscal al tranzacției.

Ce trebuie să știe fermierii care cumpără utilaje

Cumpărătorul final nu devine automat obligat să achite TVA suplimentară stabilită în sarcina distribuitorului. Totuși, fermierul sau dealerul român poate fi solicitat să prezinte factura, contractul, comanda, dovada plății, procesul-verbal de predare și documentele privind transportul și recepția utilajului.

Pot apărea și discuții privind dreptul de deducere a TVA dacă factura nu reflectă tratamentul fiscal corect sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale. Situația trebuie analizată însă individual, iar o neregulă constatată la furnizor nu înseamnă automat pierderea dreptului de deducere al unui cumpărător de bună-credință.

Pentru utilajele scumpe, cumpărătorii ar trebui să verifice înaintea plății codurile de TVA ale firmelor din circuit și să păstreze toate documentele care arată proveniența și traseul bunului.

ANAF corelează facturile cu documentele de transport

Cazul arată și modul în care se schimbă controalele fiscale. ANAF susține că operațiunile au fost identificate în urma intensificării analizei de risc cu ajutorul unor instrumente digitale avansate.

O factură arată felul în care a fost documentată vânzarea, dar documentul de transport indică punctul de plecare și destinația bunului. Comanda poate arăta cine era beneficiarul final, iar codurile de TVA indică jurisdicțiile în care firmele au declarat operațiunile.

Corelate, aceste date permit inspectorilor să reconstruiască tranzacția chiar dacă utilajul a fost facturat succesiv prin mai multe societăți.

ANAF afirmă explicit că va continua analiza tranzacțiilor transfrontaliere cu utilaje agricole atunci când datele fiscale, comerciale și de transport prezintă diferențe cu posibil impact asupra TVA datorate în România.

Suma de aproximativ 87 de milioane de lei reprezintă TVA suplimentară stabilită de inspectorii fiscali. Comunicatul ANAF nu precizează societățile verificate, perioada controlată, eventualele accesorii sau stadiul procedural al actelor fiscale. Constatările nu trebuie confundate cu o hotărâre judecătorească definitivă: firmele vizate au dreptul să conteste actele administrativ-fiscale și, ulterior, să se adreseze instanței.