Pierderea codului de TVA este una dintre cele mai dure măsuri fiscale care pot lovi o companie. Firma poate continua să desfășoare operațiuni, însă ajunge într-o situație aparent contradictorie: trebuie să plătească TVA pentru vânzările taxabile, dar nu mai are dreptul să deducă TVA aferentă achizițiilor.
În limbajul curent se vorbește despre „suspendarea codului de TVA”. Codul fiscal folosește însă termenul de anulare a înregistrării în scopuri de TVA. Măsura poate fi dispusă din oficiu de ANAF în mai multe situații, de la nedepunerea declarațiilor până la încadrarea firmei în categoria contribuabililor cu risc fiscal ridicat.
Lipsa declarațiilor poate duce direct la anulare
Una dintre cele mai frecvente situații este nedepunerea decontului de TVA, formularul 300. Pentru firmele cu perioadă fiscală lunară, ANAF poate anula codul dacă nu a fost depus niciun decont timp de șase luni consecutive. Pentru contribuabilii care declară trimestrial, măsura poate interveni după două trimestre calendaristice consecutive fără deconturi.
Anularea produce efecte din prima zi a lunii următoare celei în care a expirat termenul de depunere a celui de-al șaselea decont, respectiv a celui de-al doilea decont trimestrial.
Probleme pot apărea chiar dacă declarațiile au fost depuse. Codul fiscal permite anularea și atunci când, în deconturile transmise timp de șase luni consecutive sau două trimestre consecutive, nu sunt raportate nici achiziții, nici livrări de bunuri sau prestări de servicii. Cu alte cuvinte, depunerea repetată a unor deconturi „pe zero” poate determina scoaterea firmei din evidența plătitorilor de TVA.
Declararea firmei ca inactivă fiscal
Codul de TVA este anulat și dacă societatea este declarată inactivă fiscal. O firmă poate ajunge în această situație dacă nu își îndeplinește obligațiile declarative pe parcursul unui semestru, se sustrage controalelor, nu funcționează la domiciliul fiscal declarat sau are probleme privind sediul, durata de funcționare ori organele statutare.
Inactivitatea temporară înscrisă la Registrul Comerțului, expirarea dreptului de folosință asupra sediului social sau lipsa organelor statutare pot conduce, de asemenea, la declararea inactivității și, ulterior, la anularea înregistrării în scopuri de TVA.
Pentru companii, una dintre cele mai importante verificări preventive este, prin urmare, actualizarea documentelor privind sediul social. Un contract de închiriere sau de comodat expirat poate produce efecte fiscale mult mai grave decât o simplă problemă administrativă.
ANAF verifică și cazierul fiscal
Înaintea anulării, Fiscul verifică și informațiile înscrise în cazierul fiscal al societății, administratorilor și, în funcție de forma juridică, al asociatului unic sau al asociaților majoritari.
Măsura poate fi dispusă dacă sunt înscrise infracțiuni ori situații precum atragerea definitivă a răspunderii solidare cu debitorul. În cazul societăților pe acțiuni sunt analizate în special persoana impozabilă și administratorii, iar la celelalte societăți verificarea îi poate include și pe asociații majoritari sau pe asociatul unic.
Ce înseamnă „risc fiscal ridicat”
ANAF poate anula codul de TVA și atunci când societatea este încadrată la risc fiscal ridicat. Selecția este realizată automat, prin aplicațiile informatice ale administrației fiscale, iar punctajul pornește de la 100 de puncte și este diminuat în funcție de criteriile de risc constatate. Un rezultat mai mic de 51 de puncte înseamnă risc fiscal ridicat.
Printre elementele analizate se află sediul social, existența angajaților, modul în care este organizată contabilitatea și neconcordanțele dintre declarațiile firmei și cele ale partenerilor comerciali.
Pot conta negativ situații precum stabilirea sediului la cabinetul unui avocat fără existența unor puncte de lucru, utilizarea unui sediu în baza unui contract de comodat încheiat pentru cel mult un an, existența unei medii mai mici de un salariat sau lipsa unei persoane desemnate să conducă evidența contabilă ori a unui contract cu un profesionist membru CECCAR.
Un criteriu important îl reprezintă neconcordanțele semnificative dintre declarațiile fiscale și informative ale firmei, datele raportate de furnizori și clienți sau informațiile primite de ANAF de la terți. Criteriile nu determină separat și automat anularea, ci contribuie la calcularea punctajului final de risc.
Firma trebuie audiată înainte de anularea pentru risc fiscal
În procedura bazată pe riscul fiscal, ANAF trebuie să îi ofere contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere înainte de emiterea deciziei. Firma poate transmite explicații, documente și probe suplimentare, inclusiv prin e-mail.
Dacă documentele demonstrează că nivelul de risc trebuie modificat, contribuabilul își poate păstra codul de TVA. Atunci când sunt necesare verificări faptice, dosarul poate fi trimis structurilor de control. Refuzul audierii sau lipsa răspunsului la două termene consecutive poate conduce însă la propunerea de anulare.
Decizia produce efecte de la data comunicării, iar firma o poate contesta în termen de 45 de zile. Depunerea contestației nu trebuie confundată însă cu anularea automată a efectelor deciziei.
Firma plătește TVA, dar nu îl mai poate deduce
Principala consecință este pierderea dreptului de deducere a TVA pentru achizițiile realizate în perioada în care codul este anulat. Firma rămâne însă obligată să colecteze și să plătească TVA pentru operațiunile taxabile efectuate în aceeași perioadă.
Astfel, dacă societatea cumpără mărfuri sau servicii, TVA aferentă devine temporar un cost. În același timp, pentru vânzările taxabile, compania trebuie să calculeze și să achite taxa către buget.
TVA datorată în perioada în care codul este anulat se declară, în principal, prin formularul 311, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a intervenit exigibilitatea taxei.
Firma nu mai poate aplica nici taxarea inversă pentru operațiunile pentru care Codul fiscal impune ca atât furnizorul, cât și beneficiarul să dețină un cod valabil de TVA.
Probleme și pentru clienții firmei
Consecințele nu se opresc la societatea sancționată. După înscrierea furnizorului în registrul public al persoanelor cu codul de TVA anulat, beneficiarii care cumpără bunuri sau servicii de la acesta nu mai pot deduce TVA aferentă achizițiilor respective.
Există excepții limitate, precum anumite achiziții realizate în cadrul executării silite sau de la contribuabili aflați în faliment. Regula generală rămâne însă aceea că partenerul comercial poate pierde dreptul de deducere.
Din acest motiv, verificarea codului de TVA al furnizorilor nu este doar o formalitate contabilă. O companie poate primi o factură, poate plăti integral suma și poate descoperi ulterior că TVA înscrisă pe document nu este deductibilă.
Codul poate fi recuperat, dar nu automat
Anularea nu este neapărat definitivă. După dispariția cauzei care a determinat măsura, firma poate solicita reînregistrarea în scopuri de TVA, în condițiile art. 316 alin. (12) din Codul fiscal.
Pentru societățile care nu au depus deconturile, reînregistrarea presupune, între altele, transmiterea declarațiilor restante. În cazul firmelor încadrate la risc fiscal ridicat, ANAF efectuează o nouă evaluare.
După reînregistrare, contribuabilul poate exercita dreptul de deducere pentru achizițiile efectuate în perioada în care codul a fost anulat, prin primul decont de TVA depus după reactivare sau printr-un decont ulterior. Recuperarea este însă amânată, ceea ce poate crea între timp un deficit important de lichiditate.
Pentru evitarea unei asemenea situații, firmele trebuie să urmărească permanent mesajele din Spațiul Privat Virtual, să depună deconturile inclusiv în lunile fără activitate, să verifice valabilitatea sediului și a mandatelor administratorilor și să reconcilieze informațiile raportate de ele cu datele declarate de furnizori și clienți. În cazul unei notificări privind riscul fiscal, lipsa unui răspuns rapid poate transforma o neconcordanță care putea fi explicată într-o problemă comercială și financiară majoră.