Care sunt riscurile pentru România din cauza scăderii istorice a Dunării?

Dunărea a ajuns la intrarea în România la un debit de numai 1.750 de metri cubi pe secundă, echivalentul a aproximativ 37% din media multianuală a lunii iulie. Nivelul redus începe să depășească sfera unei simple știri despre vreme: au fost impuse restricții la irigații, autoritățile intervin pentru protejarea alimentării cu apă a centralei nucleare de la Cernavodă, iar transportul fluvial riscă să devină mai scump.

Datele publicate vineri de Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor arată că debitul măsurat la Baziaș a scăzut la 1.750 mc/s, față de o medie multianuală de 4.700 mc/s pentru luna iulie. În aval de Porțile de Fier, debitele au fost în scădere între Gruia și Isaccea și au staționat la Tulcea.

Debitul poate coborî la 1.700 mc/s

Situația nu se va îmbunătăți rapid. Prognoza INHGA pentru intervalul 17-24 iulie indică o nouă scădere, până la 1.700 mc/s, urmată de patru zile de staționare. Abia spre finalul perioadei este estimată o creștere ușoară până la 1.750 mc/s, nivel care rămâne însă mult sub media lunii iulie.

Apele Române a prezentat debitul actual drept cel mai redus din ultimii 30 de ani. Valoarea este apropiată de cea din 2003, când la Baziaș au fost înregistrați 1.650 mc/s. Minimul cunoscut la intrarea Dunării în țară a fost de 1.400 mc/s, în 1985.

Transportul fluvial riscă să devină mai scump

Scăderea debitului nu înseamnă automat oprirea navigației pe întregul sector românesc al Dunării. Primul efect economic apare, de regulă, prin reducerea adâncimii disponibile pentru nave.

Barjele nu mai pot fi încărcate la capacitatea maximă, deoarece pescajul trebuie adaptat la adâncimea șenalului navigabil. Aceeași cantitate de marfă poate necesita astfel mai multe nave sau mai multe curse, ceea ce majorează costul pe tonă și prelungește livrările.

Documentele Comisiei Europene privind coridorul Rin-Dunăre arată că navigația în condiții de ape scăzute împiedică utilizarea integrală a capacității de încărcare a barjelor și are consecințe importante asupra costurilor de transport.

Administrația Fluvială a Dunării de Jos indică în prezent o tendință de scădere a cotelor în mai multe puncte, între care Brăila, Cernavodă și Giurgiu, și monitorizează mai multe sectoare critice. Totodată, un aviz către navigatori emis pe 17 iulie anunță lucrări ale unei drage în zona Calafat.

Presiunea se poate transmite în special către transporturile de cereale, minereuri, îngrășăminte, produse petroliere și alte mărfuri vrac. Pentru operatori, alternativa este reducerea încărcăturii sau mutarea unei părți a mărfurilor către rutier și feroviar, de regulă la costuri mai ridicate.

Efectele pot ajunge și în Portul Constanța, deoarece Dunărea și Canalul Dunăre-Marea Neagră fac parte din lanțul logistic prin care mărfurile din interiorul țării și din Europa Centrală ajung la terminalele maritime. Deocamdată, nu există un anunț oficial al portului privind perturbări generale provocate de debitul actual.

Restricții la irigații între Călărași și Cernavodă

În agricultură, impactul nu mai este doar un risc. Pe sectorul Călărași-Cernavodă a fost introdusă treapta a treia de restricții pentru irigații, ceea ce înseamnă furnizarea apei la debite reduse.

Măsura apare într-o perioadă sensibilă pentru culturile de vară. Pentru fermele care depind de stații de pompare alimentate din Dunăre, un nivel scăzut al apei poate reduce capacitatea instalațiilor, poate prelungi timpul de irigare și poate crește consumul de energie necesar pompării.

Riscul economic nu se limitează la o eventuală scădere a producției agricole. O recoltă mai slabă sau costuri mai mari cu irigațiile se pot transmite către prețurile cerealelor, furajelor și alimentelor, în special dacă deficitul hidrologic se prelungește în august.

Energia, prinsă între hidrocentrale și necesarul de la Cernavodă

Pentru sectorul energetic, debitul redus are două implicații diferite.

Prima privește producția hidro. Cantitatea de energie care poate fi produsă depinde de apa disponibilă în râuri și lacuri, iar perioadele de secetă reduc resursa care poate fi trecută prin turbine. Hidroelectrica a arătat în raportul anual că seceta severă din 2025 a dus la cea mai scăzută producție hidroenergetică din istoria României. Producția hidro brută a companiei a scăzut atunci cu 14% față de anul precedent.

Debitul de la Baziaș nu permite însă, singur, calcularea pierderii actuale de producție a Hidroelectrica. Pentru aceasta contează situația tuturor bazinelor, nivelul lacurilor de acumulare și programul de exploatare al centralelor.

A doua implicație, deja confirmată, privește centrala nucleară de la Cernavodă, care utilizează apă din Dunăre. Apele Române și Hidroelectrica au început evacuări controlate din acumulările de pe Olt și Argeș pentru menținerea nivelurilor necesare asigurării resursei de apă pentru producția nucleară.

Măsura arată că administrarea apei a devenit o problemă de echilibru între mai multe utilizări economice: irigații, producție hidro, funcționarea centralei nucleare, navigație și alimentări locale.

Revenirea prognozată este modestă

Chiar dacă debitul va începe să crească după perioada de staționare, prognoza INHGA nu indică revenirea la valori apropiate de normal. La finalul intervalului analizat, Dunărea ar urma să se afle tot în jurul valorii de 1.750 mc/s, față de media lunii iulie de 4.700 mc/s.

Pentru economie, durata episodului va conta la fel de mult ca valoarea minimă. Câteva zile cu apă scăzută pot fi gestionate prin reducerea încărcăturii navelor și ajustarea livrărilor. O perioadă prelungită poate însă crește semnificativ costurile logistice, limita irigațiile și pune presiune suplimentară asupra producției de energie.